Doamnă ministru de finanţe Anca Paliu Dragu,
Se spune că în orice societate modernă, IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiei.
Pe ele se sprijină bugetul de stat, construcţia PIB-ului şi, în general, tot ceea ce ţine de direcţia de dezvoltare a unui stat modern (sau în curs).
Aproape toate statele europene au politici de susţinere şi încurajare a dezvoltării IMM-urilor, cooperând îndeaproape cu acestea şi încercând să le asigure un climat propice desfăşurării activităţii.
Vă scriu această scrisoare din postura de manager al unui astfel de IMM, din păcate aflat în România.
De ce spun din păcate? Pentru că aproape tot ceea ce se hotărăşte şi se întâmplă la nivel legislativ şi executiv în România nu face altceva decât să îngreuneze zi de zi munca noastră şi, parcă intenţionat, se depun eforturi pentru diminuarea masei IMM-urilor.
Prin natura activităţii, noi avem conturi deschise şi în Trezorerie. Bineînţeles că sumele încasate de noi în aceste conturi nu pot fi folosite decât după achitarea la zi a tuturor obligaţiilor către stat. Cred că asta reprezintă normalitatea.
Ceea ce nu este normal este ca firma ce o conduc să-şi achite impozitele în data de 30 decembrie 2015 şi să nu se poată folosi de sumele pe care le deţine în contul de la Trezorerie nici în data de 5.01.2016. Pe motiv că Trezoreria nu vede plăţile (nici până la această dată).
Orice plată efectuată între băncile comerciale din România este confirmată în contul primitorului cel târziu a doua zi după efectuarea plăţii. Dacă plata se face până în ora 11.00, încasarea se confirmă în aceeaşi zi. Chiar dacă conturile sunt în bănci comerciale diferite.
Cum se face că Trezoreria lucrează după alt program? Cum se face că băncilor comerciale, care procesează probabil cu mult mai multe tranzacţii decât Trezoreria, li se impune (sau poate îşi asumă) un astfel de termen de reacţie, iar Trezoreriei nu?
Să înţelegem că statul se foloseşte zile întregi de aceşti bani „ţinându-i pe traseu“ şi numai contribuabilul este penalizat pentru neplata la termen a obligaţiilor?
Cunoaşteţi faptul că aceste conturi din Trezorerie nu pot fi verificate on-line? Ştiţi care este procedura pentru o plată? Dacă nu, vă povestesc eu.
Trimiţi un om la Trezorerie să verifice soldul contului. Cu delegaţie. Şi nu, nu poate să sune, deoarece operatoarea nu are voie să dea soldurile conturilor prin telefon. După ce află câţi bani sunt în cont, se întoarce la sediul firmei şi face ordinele de plată. Iar apoi o ia din nou spre Trezorerie să le introducă la plată. Ştiţi cât poate dura asta într-un oraş de provincie? Circa una-două ore, depinde de distanţă. Cât o dura în Bucureşti, Dumnezeu cu mila!
Oamenii ăştia pierd din timpul de lucru pentru a rezolva o problemă, care, dacă mă întrebaţi pe mine, e o problemă a statului. Şi timpul acesta pierdut, dumneavoastră, statul, îl impozitaţi. Este remunerat de societate şi statul îl vămuieşte.
Pot părea probleme minore la prima vedere, însă creează frustrări şi nervi inevitabil.
Dumneavoastră, ca ministru technocrat, credeţi că puteţi rezolva genul acesta de probleme ancorate în anii ‘90?
Vă mulţumesc
Cristian Clenciu
