Acele propuneri care au fost făcute pentru o lege a presei ajungeau, în cele din urmă, să restrângă libertatea jurnalistului, nu neapărat să-l protejeze, consideră directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), Ioana Avădani (foto).
„La un moment dat, cât le-am numărat, am «omorât» 17 intenții de adoptare a unei legi a presei, care, oricât de frumos ar fi sunat în primele paragrafe, ajungea în cele din urmă să restrângă libertatea jurnalistului, nu neapărat să-l protejeze pe acesta. Asta dacă vă veți întreba vreodată în viitor de ce suntem împotriva unei legi a presei“, a declarat Ioana Avădani ieri, într-o conferință în care s-a lansat ediția revizuită și adăugită a colecției de prevederi legale românești și studii de caz privind libertatea de exprimare în România — „Cazuistica libertății de exprimare în jurisprudența românească“.
Colecția conține articole de lege, studii de caz și documente cu valoare normativă și a fost alcătuită de avocatul Diana Hatneanu.
„Există o presiune legislativă în România, tendința noastră este să rezolvăm totul prin lege, dacă nu ne convine ceva ne gândim să dăm o lege ca acel ceva să nu se mai întâmple. Această dorință de a avea o lege a presei își are o parte din rădăcini în această presiune. (…) În mod evident jurnaliștii pot greși și avem nenumărate cazuri, dar avem, de asemenea, și nenumărate prevederi legale care pot sancționa astfel de greșeli. Avem prevederi bogate în Codul civil. Avem prevederi în Codul penal, în special în ceea ce privește viața privată. Avem prevederi în ceea ce privește discursul incitator la ură, inclusiv de ordin penal, în ceea ce privește discriminarea. (…) Am văzut proiecte de lege a presei care acordau doar o relativă protecție jurnalistului, dar impuneau foarte multe restricții libertății de exprimare a acestuia“, a spus Ioana Avădani.
Directorul CJI a vorbit și despre cenzura din presă, care vine, consideră ea, mai mult din autocenzura redacțiilor decât din vreo lege.
„Sunt limitări aduse sau care provin din autocenzură sau de cenzura din interiorul redacției. Deci, nu atât cadrul legislativ este problema numărul unu în momentul de față cât acțiunile din interiorul redacțiilor. Există, ne-au spus jurnaliștii, subiecte tabu. Vestea bună pentru noi, ca și consumatori de presă, este că nu mai există subiecte tabu în toată presa, deci nu mai poți ascunde în toată presa un subiect. Poți decide ca într-o redacție să nu-l tratezi sau că-l tratezi dintr-un unghi părtinitor, dar informația va exista în spațiul public“, a arătat Ioana Avădani.
Dintotdeauna a existat tendința factorilor de putere de a controla vocea jurnalistului…
Ea a făcut referire și la proiectul Consolidarea Convenției Organizațiilor de Media desfășurat cu granturi norvegiene, în cadrul căruia a fost realizată Colecția de articole de lege.
„Pentru noi libertatea de exprimare este coloana vertebrală a activității noastre, iar acest lucru a fost și tema fundamentală a proiectului, drept care a fost o plăcere și avem la sfârșit sentimentul că am făcut ceva util. Întotdeauna au exista rețineri față de jurnaliști și față de jurnaliștii independenți și au existat dintotdeauna și de când s-a consolidat ca profesie, dintotdeauna a existat tendința factorilor de putere de a controla vocea jurnalistului. Ceea ce se întâmplă în anii din urmă, cu apariția și răspândirea internetului, a făcut această dorință a mai-marilor zilei de a pune capacul pe anumite subiecte să devină derizorie. În ziua de astăzi chiar nu mai poți ascunde nici un fel de informație“, a conchis Avădani.
În cadrul proiectului, care se va finaliza săptămâna aceasta, au avut loc trei întâlniri ale Convenției organizațiilor de media în care s-au discutat teme de interes.
„Prima a fost la dreptul muncii, la cum mai muncește jurnalistul și cum mai este el angajat și plătit; a două întâlnire a fost dedicată drepturilor de autor, cum pot fi ele protejate și monetizate în mass-media, iar a treia întâlnire a fost legată de formele asociative ale jurnaliștilor, cum pot fi create, care sunt legile care se aplică, cum se fiscalizează aceste forme de asociere“, a menționat Avădani.
„Pe civil cam orice greșeală e aptă să ducă la «răsplat㻓
Autorul studiului, Diana Hatneanu, a vorbit despre analiza aprofundată a legislației românești care se referă la aspecte ale libertății de exprimare.
„Un pas pentru a scrie astfel încât să nu te trezești dat în judecată este să știi prevederile legale care sunt aplicabile, să vezi cum sunt ele interpretate de instanțe, ce au pățit colegi de-ai tăi și dacă cu adevărat urmărești să scrii în așa fel încât să nu ajungi în instanță, să iei aminte că nu toate cazurile sunt neapărat chestii de urmat și niște riscuri vor exista întotdeauna pentru jurnaliști când vor scrie, în sensul că, dacă își fac cu adevărat treaba, vor deranja anumite persoane, întemeiat, adică nu vor depăși limitele acceptabile ale criticii și riscul de a fi dat în judecată există în continuare, dar cunoscând cazuistica bună din acest domeniu se pot apăra mai bine în instanță“, a spus aceasta.
Ea consideră că legea civilă este destul de „largă“ și există prevederi pentru aproape orice caz — iar în civil cineva poate fi tras la răspundere pentru o vină oricât de mică.
„Aceasta este culpa cea mai mică — o greșeală neintenționată. Pe civil cam orice greșeală e aptă să ducă la «răsplat㻓, a arătat Hatneanu.
