Părinții care observă că micuții lor stâlcesc cuvintele și după vârsta de patru ani și jumătate trebuie să intre în alertă, spun logopezii. Tulburările de limbaj pot ascunde diverse patologii. În plus, dacă nu se intervine la timp și ajung la școală pot întâmpina dificultăți în procesul de învățare. De multe ori, tulburările de limbaj sunt ignorate. Drept dovadă, la nivelul Craiovei sunt peste 10.000 de copii cu astfel de probleme, iar la nivelul județului Dolj cazurile nu au fost încă identificate.
Părinții trebuie să fie foarte atenți la formarea și dezvoltarea limbajului copilului. Potrivit logopezilor, copilul trebuie să urmeze un anumit traseu în dezvoltarea limbajului, care începe înainte de a împlini vârsta de un an. Eventualele tulburări pot fi depistate prin comparație cu copiii de aceeași vârstă. „Problemele de limbaj sunt normale până la o anumită vârstă. Toți copiii întâmpină anumite dificultăți în perioada în care își formează limbajul și își perfecționează pronunția. Noi, ca logopezi, considerăm că aceste dificultăți capătă o conotație patologică în jurul vârstei de patru ani și jumătate, când credem că părintele trebuie să intervină în dezvoltarea limbajului într-un mod intensiv. Dacă în dezvoltarea limbajului, copilul nu are un traseu obișnuit cu cel al copiilor de aceeași vârstă, părintele trebuie să se adreseze specialistului înainte de vârsta de patru ani și jumătate. Faptul că un copil nu urmează un traseu obișnuit înseamnă că în primul an de viață copilul nu imită, nu interacționează cu părintele, apoi nu apar primele cuvinte până în jurul vârstei de doi ani sau dacă la vârsta de trei ani copilul nu reușește să imite după cineva, să articuleze cuvinte sau să facă propoziții simple e o mare problemă. Cu cât se intervine mai de timpuriu, cu atât este mai bine“, a precizat Denisa Pădeanu, profesor logoped în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Dolj.
Terapia variază de la un semestru la câțiva ani școlari
Cele mai frecvente tulburări de limbaj sunt legate de pronunție. Părinții trebuie să se alarmeze în momentul în care acestea apar după patru ani și jumătate, dar numai în cazurile în care cei mici nu au capacitatea să învețe cuvinte noi și să formeze propoziții simple. „După vârsta de patru ani, copilul trebuie să dovedească faptul că poate învăța cu ușurință cuvinte noi, poate repeta propoziții după un adult, fără dificultate. Părintele trebuie să simtă că reușeșete să-l învețe pe copil poezii, cântece, fără efort. Acesta este traseul natural al dezvoltării limbajului. Este normal ca la această vârstă cel mic să întâmpine dificultăți în pronunțarea unor sunete sau a unor cuvinte mai lungi, dar atunci când toate lucrurile se realizezaă cu efort părintele trebuie să fie atent și să ceară sfaturi educatoarelor, unor persoane care sunt pregătite în acest sens și poate chiar medicului de familie“, a spus profesorul logoped Mihaela Ioana, din cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Dolj. Tulburările de limbaj pot ascunde, în unele cazuri, și alte deficiențe precum ADHD sau autism. În toate cazurile se poate însă interveni pentru remediere. „Terapia logopedică diferă ca și perioadă, în funcție de diagnostic, de vârsta copilului, de motivația acestuia pentru corectarea limbajului și implicarea părintelui. La o dislalie simplă la care copilul are afectat pronunția unui sunet sau mai multe sunete dintr-o singură categorie, perioada de timp variază de la un semestru școlar până la un an școlar, dar sunt și tipuri de tulburări complexe, cum ar fi dislalii polimorfe, întârzieri în dezvoltarea limbajului care se întind pe o perioadă mai lungă de timp. Dacă acel copil, pe lângă dificultatea limbajului, are și altă deficiență, ADHD sau autism, atunci terapia e de lungă durată, fecvența ședințelor este mai mare și poate fi de doi ani-trei ani, în funcție de cât sunt de implicați și părinții care trebuie să continue exercițiile acasă“, a mai spus logopedul Mihaela Ioana. De altfel, tulburările de limbaj pot să apară și din cauza faptului că cei mici nu diferențiază sunetele. „Mai sunt cauze legate de dezvoltarea copilului, de modul în care funcționează legătura dintre creier și aparatul fonoarticulator. Sunt copii care nu au deficiență de auz, dar pot să aibă dificultăți să diferențieze anumite sunete asemănătoare. În limba română, toate sunetele sunt perechi p-b, t-d, m-n, f-b. Fiecare sunet are un corespondent surd și unul sonor și sunt destul de mulți copii care întâmpină dificultăți de limbaj pentru că nu diferențiază sunetele foarte bine“, a mai spus logopeul Denisa Pădeanu.
Un rol important îl are familia
În formarea și corectarea vocabularului copilului, cel mai important rol îl are familia. „Părinții trebuie să le ofere un model corect al limbajului. Când sunt mici, copiii sunt haioși când stâlcesc cuvintele, dar ca și părinți trebuie să le oferim un model, astfel încât limbajul să fie corect. Pe parcurs, odată cu creșterea în vârstă, trebuie să poată pronunța corect“, a declarat logopedul Denisa Pădeanu. La început, copilul învață limbajul nonverbal. „Este foarte importantă perioada între zero şi doi ani. Sunt foarte importante contactele dintre copil și mamă încă din primele săptămâni de viață. Sunt esențiale schimbul afectiv și crearea conexiunii, pe baza căruia copilul va învăța. Într-o primă fază, copiii învață limbajul nonverbal și apoi învață limbajul verbal. Bazele limbajului nonverbal din primele săptămâni se formează prin zâmbet, prin imitare și prin alternare între mamă și copil. De aceea, copiii care sunt crescuți în medii instituționalizate, în cămine de copii sau sunt neglijați și abandonați înregistrează întârzieri ireversibile în dezvoltarea limbajului și în dezvoltarea motorie“, a subliniat logopedul Mihaela Ioana. De altfel, în cazul copiilor care refuză să vorbească după vârsta de doi – trei ani, părinții trebuie să ia în serios acest refuz și să se adreseze specialiștilor pentru că poate fi vorba de instalarea autismului, care se manifestă la această vârstă. „Se spune că în tulburarea de spectru autist în jurul vârstei de doi-trei ani se pierde funcția verbală“, a subliniat profesorul Denisa Pădeanu.
Tulburările de pronunție fac dificilă învățarea
În multe cazuri, copiii cu tulburări de limbaj ajung însă la școală, pentru că părinții nu se implică foarte mult în activitatea de recuperare. Potrivit situațiilor deținute de profesorii logopezi, în Craiova sunt 10.284 de copii cu tulburări de limbaj, dintre care 7.644 sunt în învățământul primar. „Numărul cazurilor de copii cu tulburări de limbaj a crescut de când în școli a apărut clasa pregătitoare“, spun logopezii. Tulburările de limbaj se transpun uneori și în scris. În Craiova, 39 de copii de clasa a II-a prezintă dificultăți de scriere, dar și dificultăți de învățare. Potrivit specialiștilor, aceste tulburări pot fi corectate, însă doar pe perioada învățământului primar.
