Atentatele de la Bruxelles comise în inima Europei, la nici jumătate de an după cele de la Paris, vor avea inevitabile consecințe în plan intern. Printre profitori, serviciile de informații. Au din nou prilejul să tragă puțin spuza pe turta lor. Directorul SRI, Eduard Helvig, n-a ratat momentul să amintească publicului că serviciul acționează cu fermitate, drept urmare nu vede exagerate „anumite măsuri de prevenire ale oricăror acțiuni pe profil antiterorist”. Ce a vrut să zică dl. Helvig ne-a tradus puțin Georgian Pop, de la comsia de control SRI. Pop a țipat la Parlament că, dacă pică ordonanța Guvernului prin care SRI a devenit organ de cercetare penală inclusiv pe infracțiuni de terorism, e de rău. În fine, șeful comisiei care ar trebui să controleze SRI ajunge în situația puțin ridicolă de a invita Serviciul să spună de ce legi mai are nevoie pentru „treaba de prevenție” antiteroristă. În astfel de situații, când mesajul explicit al serviciilor este „dacă nu ne dați instrumente suplimentare nu vă putem apăra”, adevărul este că nu prea ai ce să le răspunzi rațional. Nimeni nu are chef să fie scos răspunzător în cazul unui eventual atentat pe teritoriul României, cu atât mai puțin politicienii. Prin urmare, ordonanța pare să aibă acum mai multe șanse să treacă deși existau temeri că va pica. Pe de altă parte, și noi, cei care dăm dovadă uneori de bigotism apărând drepturile civile ne comportăm ușor ipocrit. Azi, publicul acuză pe bună dreptate serviciile de securitate belgiene că au marcat încă un eșec răsunător în prevenirea atentatelor de la Bruxelles. Lumea se indignează și reclamă schimbări rapide de legislație, care nu permite, de pildă, perchezițiile în timpul nopții. Dar, mă întreb cum reacționa același public înainte de atentate dacă cereau serviciile așa ceva… Trebuie găsit un just echilibru. Serviciile vor căuta să obțină cât mai multă putere, simțind în astfel de momente că pot forța nota. Politicienii, presa onestă și alte instituții care asigură echilibrul democratic (Curtea Constituțională) vor deveni tot mai circumspecte, din teama legitimă ca serviciile ar putea abuza de puterea lor crescândă. Excesele de ambele părți nu ajută pe nimeni. Nici a plusa la nesfârșit după fiecare atentat, nici a refuza cu încăpățânare totul ignorând realitatea nu generează încredere. Or, este vital ca discuția despre securitate vs drepturi și liberati să se așeze în termeni raționali, să lasăm puțin isteriile și exagerările inutile deoparte, deoarece cu asta ne vom bate capul ani mulți de aici incolo. Nu putem avansa fără încredere reciprocă și fără buna credintță. Nu am nici o îndoială că paradigma se va schimba la nivel european, nu doar în România, și că vom asista la schimbări legislative profunde. Drepturile civile, așa cum le știam, vor fi redefinite. Acestea ar fi efecte imediate, palpabile. Dar mai există un set de efecte în plan simbolic. Profesorul Valentin Naumescu remarcă, într-un remarcabil text despre „Războiul generației noastre”, că în Europa câștigă teren mentalitatea „cetății asediate”, statele occidentale fiind tentate să închidă porțile. România se închide și ea, dar altfel, nu neapărat cu granițe și garduri. La noi se dezvoltă un curent subversiv de demonizare a valorilor occidentale în paralel cu sublimarea romanismului ortodoxist, chiar dacă televiziunile și politicienii care promovează acest tip de mesaje pretind că trag spre Vest. Marele risc este că fiecare nou atentat să întărească în rândul cetățenilor obișnuiți convingerea că este ceva putred în modul de a fi occidental, unde nimeni nu mai poate pretinde că trăiește în siguranță. Cu toată sărăcia și corupția noastră, cel puțin n-a sărit nimeni în aer pe aici. Tot mai sănătos e să stai acasă cu ai tăi. De aici până la încurajarea unor politici autarhice nu mai este decât un pas. Dacă mai punem la socoteală că serviciile germane au avertizat de curând că Rusia va utiliza migrația pentru a încerca destabilizarea țării din interior, ne putem întreba de ce n-ar exploata la nivel propagandistic Moscova toate fricile, temerile și angoasele generate de terorism în statele occidentale? De ce n-ar încuraja acțiuni teroriste inclusiv pe teritoriul unor state ca România tocmai pentru a pune la încercare instituții și pentru a dizloca încrederea publicului în valorile occidentale? Perspectiva alunecării într-un euroscepticism generat de spaime legitime sau iraționale pare cel mai negru scenariu în plan simbolic, dar foarte posibil. Într-o Europă dominată de teroare și nesiguranță, a exalta sentimentele naționaliste și teoriile izolaționiste devine floare la ureche. În fine, implicațiile acordului UE-Turcia nu pot fi încă prevăzute în detaliu. De pildă, pentru a reprimi imigranții pe teritoriul său, Turcia a ridica câteva condiții. Între altele, a cerut accelerarea procedurilor de liberalizare a vizelor în zona Schengen dar și reluarea negocierilor privind aderarea la UE. Or, o parte din populația Turciei simpatizează cu Statul Islamic. S-ar putea să ajungem curând în situația ca Turcia să rețină o parte din islamiștii radicali pe teritoriul său, așa cum îi cere UE să procedeze cu refugiații sirieni sau proveniți din zonele controlate de Statul Islamic, dar tot din Turcia să plece în curând spre Europa Occidentală cu pașaport în regulă alte hoarde, în bună întelegere cu UE. Cu un stat slab, măcinat de corupție, cu politicieni de proastă calitate și o populație manipulată, România riscă în orice moment să devină placa turnantă, țara de tranzit, de pregătire sau sursă de finanțare pentru activități teroriste. Pentru a nu ajunge aici, singura șansă este continuarea curățeniei și eliminarea surselor de propagandă anti-occidentală în masă.
Dan Tapalaga HotNews.ro
