Parasite de familie, copii sau nepoti, cele 198 de persoane care sint in prezent adapostite la Centrul-camin de ingrijire si asistenta din Slatina, majoritatea virstnice, incearca sa-si traiasca viata. Vizitele din ce in ce mai rare ale celor apropiati ii fac pe batrinii de aici sa-si puna tot mai des intrebari in legatura cu adevaratul sens al vietii. E o pedeapsa sau un dar de la Dumnezeu? Cufundati in amintiri, privirile lor se pierd parca in gol.
„De aici doar in tron o sa ies!“
Ioana Barbu este cea mai noua „clienta“ a Caminului de batrini de la Slatina. Sosita pe 27 noiembrie, ea si-a facut singura toate actele pentru internare, fara sa stie copiii ei. Inainte de a veni aici, a stat la fata ei, care acum are 32 de ani. A inteles insa ca trebuie sa o lase singura, cu familia ei. Acum sta intr-o camera de la etajul doi al caminului, impreuna cu alte doua femei. „Stiu despre acest loc de la sotul meu, care si el a stat aici citiva ani buni, dar abia acum m-am hotarit sa vin. N-am vrut sa-l mai deranjez pe ginerele meu“, marturiseste ea.
Nascuta in Bucuresti, Ioana a ramas orfana de tata de la un an. Mama a crescut-o cu greu, sacrificind totul pentru ea. In Capitala, Ioana a fost vinzatoare la unul din cale mai mari centre comerciale – magazinul Victoria. Dupa un timp, pentru ca mama i s-a imbolnavit grav, a fost nevoita sa vina la Slatina pentru a avea grija de ea. Aici, Ioana a reusit sa se angajeze dupa un timp tot ca vinzatoare, dar la o alimentara. Banii pe care ii cistiga impreuna cu pensia mamei le-au ajuns sa se descurce pentru o vreme.
Din pacate, totul nu a durat prea mult, deoarece Ioana s-a imbolnavit si ea. A trebuit sa se pensioneze la o virsta tinara. „Am fost printre putinele persoane din judet care s-au pensionat pe caz de boala“, spune ea. Aceasta se intimpla prin 1967. Cauzele pentru care a fost nevoita sa se pensioneze persista si acum.
Acum, Ioana B. este impacata cu sine. In camaruta pe care o imparte cu cele doua noi prietene, ea a gasit si o atmosfera si conditii pe care nu credea ca le va gasi aici. Pentru ca nu trebuie sa-si mai faca griji pentru caldura si mincare, Ioana asteapta acum sa-i cunoasca pe toti cei din camin. Cel mai mult a impresionat-o ca, in fiecare duminica, aici vin preoti care oficiaza slujbe. „Parca am avea o biserica in camin!“, spune ea cu emotie. „Asta ne ajuta sa fim mai aproape de Dumnezeu… la nevoie“, spune Ioana.
Ioana Barbu a implinit 75 de ani. Pentru prima data, ea si-a sarbatorit ziua de nastere in mijlocul unor straini. Straini care, foarte curind, poate ii vor deveni cei mai buni prieteni.
