De 20 de ani își dedică viața pentru salvarea copiilor care cad victime traficanților de ființe umane. Până la sfârșitul acestui an va deschide și la Craiova primul centru pentru reabilitarea minorilor salvaţi din mâinile traficanţilor de fiinţe umane, după cele deja existente în Cluj și Piteşti. Iana Matei, președinta fundației Reaching Out România, declarată în 2016 „Eroul Anului“ de către Departamentul de Stat al SUA, nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, să povestească despre problemele sistemului instituționalizat, și nu numai, să tragă semnale de alarmă.
Din 1998 până acum, Iana Matei, psiholog de profesie, a salvat sute de minore obligate să se prostitueze. A trăit timp de zece ani în Australia, unde s-a apropiat de copiii străzii. Când s-a întors în țară a continuat să fie interesată de minorii care cad în capcana traficului de fiinţe umane. A înfiinţat în România trei adăposturi pentru minorele care reuşesc să scape după ce au fost vândute şi forţate să se prostitueze, unul în Cluj, două la Piteşti. În prezent, în aceste centre se află 16 fete. „De 20 de ani lucrez în acest domeniu. E greu pentru că trebuie să schimbăm ceva, sistemul nu funcţionează foarte bine. Nu ştim nici până acum ce înseamnă fenomenul traficului, avem nişte stereotipuri pe care le folosim. Sistemul nu funcţionează bine pentru că nu există o anumită cooperare între agenţiile guvernamentale şi cele nonguvernamentale. Noi trăim în România şi în mentalitatea noastră organizaţiile nonguvernamentale sunt aceleaşi organizaţii care introduceau maşini scutite de taxe în anul 2000… În plus, noi cooperăm la nivel instituţional bazându-ne pe relaţii personale, nu avem nişte proceduri. Guvernul nu ne creează un cadru legislativ prin care să putem oferi servicii de calitate acestor fete“, a spus Iana Matei.
Centru de asistență la Craiova
Sunt foarte multe fete care sunt afectate psihic, care au nevoie de tratament, fete care încearcă să se automutileze, care trebuie ţinute sub control medical. Acestea sunt cazate în aceleași camere cu fete care nu au astfel de probleme. „În orice altă ţară există «safe shelter», centre unde, de exemplu, geamul este securizat pentru ca fata să nu poată să-l spargă să se rănească pe ea sau pe asistenta socială. Ne trebuie astfel de centre pentru că, păstrându-le împreună într-un moment de criză al unei fete aflate sub tratament care într-o singură noapte poate sparge mobila dintr-o cameră, cele care nu au astfel de probleme trebuie să se ducă la şcoală a doua zi. Nu au dormit şi sunt stresate. Nu ai cum să le oferi servicii de calitate. Faci consiliere psihologică, dar deja ai nevoie de un psihiatru, de un cadru special care să minimalizeze riscurile pentru copilul respectiv. Avem nevoie de continuitate în asistenţa pe care o oferim acestor fete. Într-un astfel de centru îmi trebuie un schimb de 24 cu 72 de ore care nu există în codul muncii. Nu ştiu de ce este atât de greu să îl schimbăm. Cred că luăm măsuri doar pentru că trebuie să le luăm, nu implicăm pe cel care lucrează la firul ierbii şi nu întrebăm cum putem schimba situaţia, cum putem ajuta“, a completat președinta Reaching Out România.
Tocmai pentru a ajuta astfel de fete, Iana Matei a decis să înființeze și la Craiova un centru. Vrea să cazeze fetele cu probleme într-un centru, iar minorele într-un alt centru. „Am aflat din presă despre tragicele evenimente care au avut loc în Craiova, în decembrie 2015, când cei doi tineri instituționalizați s-au sinucis. Culmea, tot în decembrie, noi am avut două minore, tot din Craiova, exploatate în Olanda. În urma discuțiilor pe care le-am avut cu cei de la DGASPC Dolj nu am fost deloc impresionată. Am avut discuţii în contradictoriu cu o doamnă din sistem care îmi spunea că, dacă o copilă de 17 ani vrea să se ducă să lucreze în vitrină, e dreptul ei. Eu asta nu înţeleg, dacă legea din România spune că până la 18 ani un copil este minor de ce i se permite să părăsească sistemul. Într-un an, de exemplu, pot să fac consiliere psihologică cu acel copil, să-l scot din grupul în care a intrat“, a adăugat Matei.
„Copiii noştri sunt mutați de la un asistent maternal la altul”
Sistemul de protecție a copilului nu funcționează perfect în nici un loc din lume, susține președinta Reaching Out. Dar alte state, spre deosebire de România, încearcă să găsească o variantă care să ajute copilul. „Un studiu publicat recent în SUA a adus concluzii extrem de importante pe care ar trebui să le luăm în calcul. În general, copiii care au o ancoră emoţională, chiar dacă au fost mutaţi prin mai multe case maternale au avut acelaşi asistent social din partea protecţiei copilului, ceea ce la noi nu se întâmplă. Ce au copiii noştri în sistem? Sunt mutați de la un asistent maternal la altul, dintr-un apartament de tip familial în altul. Acest lucru s-a întâmplat și cu copiii instituționalizați din Craiova care s-au sinucis. Este foarte grav ce se întâmplă. Mentalitățile diferă și în sistemul românesc, în funcție de zona din țară. Am deschis un centru în Cluj, am descoperit cu totul şi cu totul altă percepţie o altă atitudine a oamenilor din sistemul de protecție a copilului. S-au arătat extrem de bucuroşi să încheie cu noi un parteneriat, pe când în zona Piteşti-Craiova nu am văzut nici măcar o dorinţă de a decădea un părinte din drepturile părinteşti atunci când este cazul, atunci când un părinte şi-a abuzat copilul. În Cluj li se pare firesc dacă un părinte şi-a abuzat copilul să meargă în instanţă şi să lase judecătorul să decidă dacă copilul trebuie să rămână sau nu în familie. Aici nici măcar tentativă nu există. Ce şanse am eu când o mamă îşi trimite copilul la produs la 12 ani şi îi spun că la această vârstă copilul ei trebuie să meargă la şcoală, iar ea îmi răspunde: mai am două acasă pe alea cum le hrănesc? Dacă tu nu poţi să-ţi hrăneşti copilul, lasă pe altcineva să o facă“, a completat Matei.
„Nu am decât o fată peste 18 ani în centru, restul sunt de la 12 ani“
Lipsa unui centru pentru fetele și femeile abuzate este o situație generalizată în România, iar multe din măsurile legislative sunt luate anapoda, fără ca societatea să se implice, susține Matei: „Nu protestăm, luăm totul ca atare. Am observat că în ultima vreme vârsta fetelor scade. Dacă în 2007, victimele traficului de fiinţe umane aveau peste 18 ani, poate erau doar câteva de 17 ani sau 16 ani, acum însă nu am decât o singură fată peste 18 ani în centru, restul sunt de la 12 ani. Am avut o fată exploatată la vârsta de nouă ani şi sunt din ce în ce mai multe cazuri. Ele sunt duse pe stradă sau, mai nou, într-un apartament unde vin clienţii. Am găsit locaţia unde primeau pe datorie, dacă nu aveau bani nu era nici o problemă. Veneau, foloseau serviciile minorei şi la salariu aduceau banii. Eu mă întreb în ce ţară trăim, ce spune asta despre noi ca şi societate? Suntem amorţiţi, nu ne pasă, nu-i mai vedem pe copii. Venind spre Craiova am văzut fete la marginea străzii. Nu ştiu dacă sunt majore, e greu de văzut pentru că au foarte mult machiaj pe faţă şi modul în care sunt coafate nu te lasă să vezi exact. Însă aşa cum le-am văzut eu, le-au văzut, probabil, şi cei din poliţie și ştiu că prostituţia este încă nelegală în România, le-au văzut și cei de la Protecţia Copilului sau de la Inspecţia Muncii. N-ar putea să se ducă să facă un control să vadă câte minore sunt pe stradă, să le identifice, să vadă ce e de făcut cu acei copii. Eu cred că nu avem soluţii pentru astfel de probleme şi din acest motiv nici nu acţionăm“.
„Sunt părinți care habar nu au ce se întâmplă cu fetele lor peste hotare“
Regiunea Oltenia a fost în perioada 2000-2003 zona de bază spun cei de la Reaching Out. „Sunt convinsă că acele victime, neprimind asistenţă, practică și acum prostituția. Acum trei săptămâni am fost în Elveţia şi am găsit şase fete numai din Craiova într-un singur apartament. Au spus că inițial au fost în Spania. Sunt fetele care ţipau odinioară că sunt victime şi noi spuneam că nu există trafic, există numai prostituate. Mi-au spus că au fost recrutate de proprietara apartamentului din Elveţia prin anunţuri. Aşa probabil au reuşit să iasă din Spania să meargă să lucreze pe cont propriu. Sunt părinți din România care habar nu au ce se întâmplă cu fetele lor peste hotare, mulți nici nu mai știu dacă acestea sunt în viață. La un moment dat, o organizaţie nonguvernamentală a încercat să identifice o victimă găsită moartă, împuşcată pe marginea străzii. Atunci am aflat că sunt multe fete moarte în frigiderele din morgile respective pe care nimeni nu le caută. Multe dintre ele nici nu au act de identitate. Despre fata găsită moartă ştiau că este româncă pentru că lucra într-o anumită zonă şi deja o ştia toată lumea. Am încercat să o identificăm după tatuajul pe care îl avea pe mână, însă nu am găsit nimic concret, cine este, cum o cheamă, am aflat doar că undeva în zona Clujului se făcea genul acela de tatuaj“, a povestit Iana Matei.
„Lover-boy“, cea mai populară metodă de racolare
Metodele prin care sunt racolate aceste fete sunt diverse, se schimbă de la o perioadă la alta. Este populară în continuare, mai ales în Italia, cea a proxeneţilor „lover-boy“. „Lover-boy se numeşte acel tânăr român care începe să curteze două sau trei fete în acelaşi timp, fără ca ele să ştie una de alta. Le face cadouri, le scoate în oraş, iar atunci când se îndrăgostesc de el le anunţă că a găsit un loc de muncă în Italia şi le convinge să-l urmeze, spunând că ar putea lucra pe post de chelneriţe, pentru a îngriji un bătrân sau ca baby-sitter. Multe fete au fost mințite că merg să își aleagă rochia de mireasă peste hotare. Fetele se încred în ceea ce spune «iubitul» lor, dar numai când ajung în noile destinaţii descoperă că nu există nici un loc de muncă. Acelaşi aşa-zis «iubit» le convinge ulterior să se prostitueze pentru a le face să intre în circuit. Lover-boy este metoda cel mai des folosită pentru că mai greu victima ajunge în instanţă să depună mărturie, pentru că se simte vinovată. Fetele din România au ajuns peste tot în lume. Când discuți cu ele afli că motivul care le-a determinat să aleagă acest drum a fost, în primul rând, sărăcia. Asta este prima scuză. Sărăcia, însă, nu este motivul principal, ci familia dezorganizată, lipsa de dragoste şi educaţie în sensul de educaţie de acasă“, a completat Matei.
Premiată în SUA și Marea Britanie, ignorată în România
Iana Matei a fost premiată și apreciată în toată lumea, mai puţin în România. Reader’s Digest, o revistă de talie mondială, a desemnat-o „Europeanul Anului 2010“ pentru lupta sa împotriva prostituției juvenile. În 2006 a fost declarată „Eroul Anului“ de către Departamentul de Stat al SUA, iar în 2007 a primit „Premiul pentru Abolirea Sclaviei“ decernat de Camera Lorzilor din Marea Britanie. A primit multe alte distincții și premii în multe state din lume. „În România, nici măcar nu suntem invitați la evenimentele în care se discută problema traficului de ființe… Am un singur mesaj pentru fete: deschideți ochii, iar pentru autorități: să ne trezim să facem ceva pentru copiii aceştia că sunt copiii noștri. Este ruşinos pentru noi ca stat să găseşti copii exploataţi peste hotare!“, a completat fondatoarea Reaching Out România. Am întâlnit-o pe Iana Matei la Craiova, invitată de Asociația Tinerilor Olteni Solidari care au implementat proiectul „Sclavie modernă“, finanțat de Comisia Europeană prin programul ERASMUS +. Proiectul și-a propus abilitarea unui grup de 24 de tineri români și bulgari pentru a desfășura activități de reducere a vulnerabilității tinerilor în fața traficanților de persoane.
Reacția DGASPC Dolj
Referitor la declaraţiile preşedintelui Reaching Out, DGASPC Dolj precizează următoarele: „Conducerea instituţiei noastre nu are cunoştinţă de nici o discuţie cu un reprezentant al Reaching Out pe tema unor minore aflate în sistemul de protecţie a copilului şi în evidenţa DGASPC Dolj, care ar fi exploatate pe teritoriul Olandei, nu am fost contactaţi ori sesizaţi, pe căi oficiale, în legătură cu o astfel de situaţie, astfel încât nu putem comenta declaraţiile doamnei preşedinte a ONG-ului menţionat. Totodată, am dori să subliniem că orice discuţie purtată de un reprezentant al ONG-ului menţionat cu oricare salariat al DGASPC Dolj, fără informarea în prealabil a conducerii, nu reprezintă punctul de vedere al instituţiei şi trebuie tratat ca atare.
Instituţia noastră tratează cu maximum de seriozitate astfel de cazuri ori de câte ori este sesizată, o dovadă în acest sens fiind înfiinţarea unui centru-pilot pentru persoanele adulte traficate, centru care deserveşte întreaga zonă a Olteniei. Privitor la conţinutul discuţiei care ar fi existat între reprezentantul Reaching Out şi salariata noastră, menţionăm că în evidenţa noastră nu există nici un caz de minore aflate sub măsură de protecţie specială – plasament în sistem rezidenţial (centre de plasament, locuinţe protejate, case de tip familial etc.), plasament la rude ori alte persoane sau plasament la asistent maternal profesionist – care să fi dispărut de la domiciliu ori din locul de cazare şi să nu fi fost ulterior identificate. Astfel, pe parcursul anului 2015 şi în primele luni ale anului 2016, DGASPC Dolj a fost sesizată, de către instituţiile abilitate ale statului, în legătură cu situaţia mai multor minore, victime ale exploatării sexuale atât în ţară, cât şi în străinătate, şi în toate cazurile s-a intervenit cu maximum de seriozitate şi profesionalism de către specialiştii DGASPC Dolj. Referitor la acuzaţia că s-ar permite minorilor să părăsească sistemul de protecţie cu prea mare uşurinţă, subliniez că pe parcursul anului 2015 au existat 30 de cazuri de copii până în 18 ani care au ieşit din sistem – 14 fiind în plasament la rude şi 16 în plasament rezidenţial – cu toţii fiind reintegraţi în familia naturală. În anul 2016 au părăsit sistemul de protecţie 21 de copii – șapte copii aflaţi în plasament la rude şi 14 copii aflaţi în plasament rezidenţial – tot prin reintegrare în familia naturală.
Singurele două cazuri de copii aflaţi sub măsură de protecţie specială aflaţi în evidenţele instituţiei noastre în acest moment sunt două fete – una dintre ele a împlinit între timp 18 ani şi se află în plasament la un centru de tip familial, iar cealaltă, de 17 ani, aflată în plasament la un centru de primiri în regim de urgenţă, este momentan în învoire în familia naturală şi se întreprind demersuri de reintegrare.
În final, facem apel la toate persoanele care au cunoştinţă de existenţa unor cazuri de minori aflaţi în situaţii de risc să contacteze instituţia noastră, fie telefonic – la numărul special 0251-983 Telefonul Copilului – fie prin e-mail – pe adresa [email protected]“.
