Autorităţile române susţin că sunt alături de doljeanca Hermina Gheorghe, femeia căreia i-a fost luat copilul de către autorităţile daneze din primele săptămâni de viaţă, din cauza depresiei de care suferea. De aproape un an se încearcă repatrierea minorului în ţară, la bunica maternă din comuna Orodel. Până atunci, mama are dreptul să îşi vadă copilul o dată la două săptămâni, timp de două ore. Nu este singurul caz, căci alte 11 familii de români cărora le-au fost luați copiii de către serviciile sociale străine au cerut în acest an sprijin Autorităţii Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).
Povestea Herminei Gheorghe, doljeanca stabilită în Danemarca de aproape 15 ani, căreia autorităţile i-au luat copilul din primele săptămâni din viaţă considerând că starea de sănătate nu îi permite să îl crească, v-am prezentat-o în urmă cu aproape două săptămâni în Gazeta de Sud – „Drama unei doljence stabilite în Danemarca: „Statul danez mi-a luat copilul la câteva săptămâni de viaţă“. Pentru a afla mai multe detalii despre acest caz, dar şi care sunt demersurile autorităţilor române, am solicitat informaţii de la ANPDCA şi Ambasada României în Regatul Danemarcei. Am aflat astfel că situaţia acestei mame este cunoscută Ambasadei României la Copenhaga din luna decembrie 2014. „În întreaga perioadă scursă de la momentul primei sesizări, misiunea diplomatică română a întreprins numeroase demersuri de informare şi de asistenţă consulară pe lângă autoritățile daneze competente în materie de protecție a copiilor. Din informaţiile obţinute a rezultat faptul că la momentul respectiv (anul 2014, când copilul a fost preluat de serviciile sociale daneze) cetăţeana română nu era aptă din punct de vedere medical pentru a îngriji corespunzător copilul său minor, iar tatăl, tot cetăţean român, nu a solicitat încredinţarea minorului. În acest sens, autorităţile daneze au decis plasamentul temporar al minorului la o familie de pe plan local. Totodată, din informaţiile oferite de autorităţile daneze a rezultat că mamei i se permite să-şi viziteze săptămânal fiul în prezenţa unui asistent social şi că i s-a pus la dispoziţie un avocat din oficiu“, se precizează în răspunsul primit de la Ambasada României la Copenhaga. Nu este însă tot. Reprezentanţii ambasadei au precizat faptul că până în prezent autoritățile daneze nu au acceptat vizitarea copilului de către consulul român invocând propria competență exclusivă asupra cazurilor de minori, indiferent de cetățenie, aflați în dificultate pe teritoriul Danemarcei. „În condițiile date, decizia autorităților daneze de instituționalizare a minorului nu poate fi atacată decât pe cale judecătorească, la instanțele locale. Instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată. În lumina acestor prevederi, competența jurisdicțională aparține în speță instanțelor daneze“, se adaugă în răspunsul primit. Mai mult decât atât, reprezentanţii Ambasadei României au precizat faptul că se află în dialog constant cu mama copilului, dar şi cu avocatul acesteia. Cazul semnalat a fost evaluat împreună cu ANPDCA, care, prin intermediul Ambasadei României la Copenhaga, a transmis solicitarea de repatriere a minorului, precum și ancheta socială privind reintegrarea acestuia în familia bunicii materne. Cazul Herminei Gheorghe este unul special în Danemarca, având în vedere că în evidenţele existente la nivelul misiunii diplomatice, în ultimii cinci ani, nu au existat solicitări de asistență consulară privind cazuri similare.
„O ședere mai mare de şase luni pe teritoriul altui stat atrage după sine considerarea acestuia drept stat
de reședință obișnuită“
Cazul Herminei Gheorghe a fost semnalat ANPDCA în 2015, iniţial ca un apel lansat de pe o pagină de socializare, ulterior și de către Ambasada României la Copenhaga. „Semnalarea cazului minorului de către serviciile sociale daneze a avut loc în contextul solicitării de către acestea a sprijinului Ambasadei României în vederea eliberării unui pașaport pe numele acestuia. La momentul informării autorităților române, minorul se afla deja în plasament familial, mamei fiindu-i permisă vizitarea acestuia săptămânal, în prezența unui asistent social. Față de solicitarea reprezentanților misiunii diplomatice române, primul răspuns al serviciilor sociale daneze a menționat faptul că «potrivit legislației daneze, autoritățile române nu pot interveni în situația minorului». Cu toate acestea, misiunea diplomatică a transmis în atenția instituției noastre datele de identitate ale părinților minorului. În baza acestora, ANPDCA a solicitat identificarea în evidențele autorităților române cu atribuții în domeniul stării civile a ultimului domiciliu cunoscut în România al doamnei. În răspunsul primit, s-a comunicat că în evidențele acestei instituții „doamna H.G. are înscrisă mențiunea «cetățean român cu domiciliul în străinătate/Danemarca» comunicându-se în același timp că ultimul domiciliu cunoscut era în județul Dolj. Față de acest context precizăm că, potrivit legislației române în materie, autoritățile române pot solicita repatrierea în țară a minorilor români identificați neînsoțiți pe teritoriul altui stat. Aceeași abordare este utilizată și în cazul unui minor străin care ar fi preluat de autoritățile române în cazul apariției unei situații de risc la adresa sa“, se menţionează în răspunsul primit de GdS de la ANPDCA.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește persoanele cu cetățenie română care locuiesc cu forme legale pe teritoriul altui stat, ANPDCA menţionează faptul că acestora le este aplicabilă cu prioritate legislația statului pe al cărui teritoriu locuiesc în mod obișnuit. O astfel de măsură are la bază legislația europeană în materie, potrivit căreia o ședere mai mare de şase luni pe teritoriul altui stat atrage după sine considerarea acestuia drept stat de reședință obișnuită. După aflarea ultimului domiciliu în România al Herminei, ANPDCA s-a adresat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj cu solicitarea de a verifica dacă la adresa comunicată pot fi identificate alte rude ale mamei minorului, care ar fi dispuse să își asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii minorului în eventualitatea revenirii acestuia în țară. „A fost astfel identificată bunica maternă, care și-a exprimat acordul cu privire la revenirea nepotului său în țară și asumarea responsabilității îngrijirii acestuia. Acordul a fost transmis în septembrie 2015, prin intermediul Ambasadei României la Copenhaga, serviciilor sociale daneze, împreună cu solicitarea de repatriere a minorului în România. Misiunea diplomatică a pus la dispoziția acestora respectivele documente, solicitând «în termeni fermi repatrierea minorului în România». În același timp, misiunea diplomatică română a transmis, în mod repetat, în atenția Ministerului danez al Afacerilor Sociale și Internelor note verbale prin care a semnalat acest caz și a solicitat sprijin în identificarea unei soluții favorabile pentru repatriere, la care însă nu au fost primite răspunsuri oficiale. În ceea ce o privește pe doamna Gheorghe, aceasta a fost contactată de misiunea diplomatică, fiind prezentă la mai multe întâlniri cu reprezentanții acesteia, în cadrul cărora i s-au prezentat permanent demersurile efectuate în vederea soluționării cazului său. Astfel, aceasta a fost îndrumată permanent în vederea parcurgerii diferitelor etape administrative care ar fi contribuit la clarificarea situației sale (reevaluarea stării sale de sănătate și transmiterea acesteia către autoritățile daneze în vederea dovedirii faptului că se poate ocupa de copil, necesitatea recunoașterii de către instanțele românești a divorțului său, survenit între timp în Danemarca, fapt ce a atras după sine schimbarea unor documente de stare civilă, printre care inclusiv certificatul de naștere al minorului, din care a dispărut numele tatălui natural, fiind înscris ca părinte doar mama). Urmare a solicitărilor insistente ale Ambasadei României, a fost obținută permisiunea vizitării minorului la domiciliul familiei de plasament“, se adaugă în răspunsul primit.
Reprezentanţii ANPDCA susţin că, potrivit informațiilor comunicate reprezentanței diplomatice a României de către serviciile sociale daneze, preluarea copilului din grija mamei naturale de către reprezentanții acestora au avut la bază considerente care au ținut de starea de sănătate a acesteia. „Starea de sănătate a doamnei a fost unul dintre motivele pentru care autoritățile daneze au permis vizitarea copilului de către mamă numai sub supravegherea unui asistent social. Potrivit afirmațiilor avocatului, acesta estima că «probabil autoritățile daneze vor solicita în viitorul apropiat o nouă expertiză medicală care să arate în ce măsură doamna poate primi copilul înapoi»“, se precizează în răspunsul primit.
Cazul doljencei Hermina Gheorghe nu este singular. În acest an, la ANPDCA au fost înregistrate 11 sesizări provenind de la familii de cetățeni români stabiliți în străinătate cărora le-au fost luați copiii de către serviciile sociale străine. Aceste cereri sunt înaintate autorităților străine, care de cele mai multe ori sunt instanțe de judecată, ce pot aproba sau nu astfel de solicitări în funcție de legislația proprie și oportunitatea pe care judecătorul o are în vedere la stabilirea unei anumite măsuri.
