Zece la sută dintre doljenii care primesc certificat în grad de handicap contestă încadrarea primită. Aproape jumătate obţin câştig de cauză la Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. După ce în urmă cu câteva zile, un bătrân de 81 de ani a trecut prin faţa specialiştilor, familia acestuia contestă modul în care a fost tratat, dar şi gradul de handicap pe care l-a primit. Aparţinătorii vor să tragă un semnal de alarmă pentru ca alte persoane cu dizabilităţi să nu mai fie umilite…
Ştefan Badea are 81 de ani. A suferit trei accidente vasculare cerebrale, a rămas cu mâna şi cu piciorul drept afectate, are angină pectorală, fibrilaţie atrială, demență Alzheimer. De aproximativ patru ani, de când starea de sănătate a bărbatului s-a deteriorat, iar medicii au recomandat aparţinătorilor supraveghere permanentă şi îngrijire de specialitate, fiica acestuia a hotărât să îl interneze într-un cămin privat pentru a primi atenţia de care are nevoie. „În urma a trei accidente vasculare şi, mai ales, după ultimul de acum patru ani, tata a fost declarat incapabil de a se mai gestiona singur. Are probleme grave de memorie, momente în care nu mă recunoaşte nici pe mine, fiica lui, nu se poate spăla singur, nu se poate îmbrăca… Am decis internarea lui într-un cămin privat în care să primească asistenţa medicală şi sprijinul permanent de care are nevoie. De puţin timp am aflat că, având aceste diagnostice, pot depune un dosar la comisia de handicap pentru a beneficia de anumite drepturi. Şi de aici, a început odiseea: «dosarul cu şină»…“, a povestit Florentina Badea.
„Tatăl meu este monitorizat permanent“
Femeia a povestit că a fost nevoie să alerge săptămâni întregi după diverse documente medicale, a trebuit să îşi ducă tatăl la control la diverşi medici specialişti, a cheltuit bani pentru diferite investigaţii şi referate medicale. Experienţa cu Serviciul de evaluare a persoanelor cu handicap din cadrul DGASPC a început cu stângul. Femeia povesteşte că nu a fost informată de la început cu privire la toate documentele de care are nevoie, fiind purtată pe drumuri. Mai mult decât atât, potrivit acesteia, atitudinea angajaţilor i-a lăsat un gust amar, s-a simţit umilită, iar tatăl ei a fost tratat fără pic de respect sau profesionalism. „Am mers la psihiatru, neurolog, medic de familie, dar şi la psiholog şi la Casa de Pensii, plimbând şi purtând pe bietul tata cu mine. Pentru anchetă socială mi-au cerut să-l duc cu taxiul şi să-l las în maşină, fără să-l vadă, dar să-l aduc. Pentru care motiv? După aproape două săptămâni am reuşit să scot toate actele de care era nevoie pentru evaluare. Am cheltuit pe referate şi drumuri în jur de 1.500 de lei!“, a adăugat femeia. A primit programare pentru 18 octombrie. Cele peste patru ore petrecute în sala de aşteptare pentru a intra în toate cabinetele specialiştilor i-au rămas întipărite în minte. „L-au bombardat cu o serie de întrebări care îi puteau provoca o cădere: dacă are copii, soţie, în condiţiile în care ambii sunt decedaţi, dacă ştie de el… A trebuit să răspund la întrebări în şoaptă ca să nu înţeleagă prea bine tata… I-am spus că tata nu mai are nimic şi pe nimeni, în afară de mine. Am fost chemaţi apoi în alt birou, unde un psiholog i-a testat reflexele la picioare! Atât! Am fost invitată să ies din cabinet după cinci minute, iar apoi chemată să îl iau pentru a-l duce în altă clădire în faţa Comisiei. Aveam nevoie de un cărucior, însă nu am găsit, cele câteva erau deja ocupate. Clădirea în care am fost direcţionaţi nu avea nici măcar toaletă pentru bieţii oameni bolnavi. A fost invitat apoi într-un nou cabinet unde i s-au adresat alte întrebări total fără sens, după care a fost invitat să plece. Am fost anunţaţi că după două zile vom avea rezultatul. În sălile de aşteptare este puhoi de oameni, nu se ţine cont de priorităţi, am văzut bolnavi în cărucior cu dializă, cu insulină, oameni în stare de panică, anxietate, cu căderi ale glicemiei, persoane extrem de bolnave plângând… Toate angajatele tratează aceşti oameni extrem de urât în timp ce vorbesc încontinuu la telefon în interes personal sau sunt preocupate să-şi comande cosmetice din diverse reviste. Nu se gândesc că în faţa lor sunt oameni care nu au mâncat nimic în acea zi, oameni care trebuie să stea de la ora 8.00 până la ora 16.00 pentru o evaluare“, a adăugat femeia. Mai mult decât atât, Florentina Badea susţine că evaluarea dosarului de handicap nu ar fi fost făcută în baza referatelor şi scrisorilor medicale prezentate la dosar. La evaluările făcute de specialişti necesare prezentării la evaluare pentru încadrare în gard de handicap, tatăl femeii la scala privind incapacitatea Barthel (măsoară performanţele pacientului în zece activităţi ale vieţii cotidiene în funcţie de ajutor exterior necesar, n.r.) din 100 de puncte care corespund unei autonomii complete, a obţinut 20 de puncte, adică este dependent de cineva, aceleaşi recomandări primindu-le şi de la medicii psihiatrii. „Cu ce drept îşi permit să umilească persoanele bolnave, nevoiaşe şi fragile? Tatăl meu este monitorizat permanent, nu are noțiunea timpului şi a spaţiului, la fel pe cea a setei şi foamei, are zile în care rămâne privind într-un punct ore în şir. Este complet dependent şi sunt în stare să mănânc pământ doar pentru a-i oferi tot ceea ce el are nevoie. În urma evaluării însă, tata a primit gradul mediu, adică se poate descurca singur fără probleme şi i-au oferit 36 de lei pe lună! Ce să facă un om cu aceşti bani?“, a completat Florentina Badea. Femeia a depus contestaţie la Comisia Superioară.
Reprezentanţii Serviciului de Evaluare susţin că au procedat corect
Reprezentanţii Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap susţin că încadrarea în grad de handicap a fost făcută corect. „Sunt multe persoane care contestă încadrarea primită pentru că atunci când se prezintă la noi doresc automat un anumit grad de handicap, dacă se poate cu asistent personal. La noi s-a decis încadrarea în gradul de handicap mediu, apoi bărbatul a mers la Comisia de Evaluare care poate fi de acord cu încadrarea noastră sau poate da altă încadrare. Ulterior, persoana este anunţată de rezultatul primit. Fiica domnului Badea a depus contestaţie, iar dosarul va fi trimis la Comisia Superioară pentru reevaluare. În contestaţie au reclamat şi faptul că nu i s-a acordat o încadrare în grad de handicap permanent. A fost pentru prima dată când s-a prezentat în faţa noastră şi aşa cum cere legea, l-am chemat la o nouă evaluare peste un an. Oferim o serie de recomandări de care familia trebuie să ţină cont, iar în cazul în care observă o înrăutăţire a stării de sănătate, poate solicita oricând o nouă evaluare, pentru care însă are nevoie de noi documente medicale. În momentul în care o persoană ajunge în faţa noastră este evaluată psihologic după nişte grile autorizate. Scorul cu care dumnealui a venit de la medicii specialişti era într-adevăr mult mai mic decât cel pe care l-a obţinut la noi. În plus, pe parte neurologică, diagnosticul dumnealui nu se încadrează în grad de handicap, decât demenţa se încadrează, conform criteriilor medico-sociale“, a spus Rodica Cârceanu, şef Serviciu Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap. În urma sesizării Florentinei Badea, am solicitat şi un punct de vedere directorului DGASPC Dolj, în subordinea căruia se află Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap. Acesta a precizat că va efectua cercetări administrative pentru a analiza comportamentul angajaţilor. Mai mult decât atât, a spus că acest Serviciu efectuează evaluarea/reevaluarea complexă a adultului cu handicap, la sediul instituţiei sau la domiciliul persoanei; întocmeşte raportul de evaluare complexă pentru fiecare persoană cu handicap evaluată; recomandă sau nu încadrarea în grad de handicap, precum şi programul individual de reabilitare şi integrare socială a acesteia; avizează planul individual de servicii al persoanei cu handicap întocmit de managerul de caz; evaluează îndeplinirea condiţiilor necesare pentru atestarea ca asistent personal profesionist, întocmeşte raportul de evaluare complexă şi face recomandări Comisiei. „Numărul contestaţiilor este într-adevăr destul de mare, aproximativ 10% dintre cei care trec prin faţa comisiei se declară nemulţumiţi, iar zilnic în faţa specialiştilor noştri ajung 30-40 de persoane. În Dolj avem peste 16.000 de persoane încadrate în grad de handicap. Mai puţin de jumătate dintre cei care contestă câştigă în urma contestaţiei. Specialiştii noştri verifică documentele, efectuează o evaluare în funcţie de o serie de indicatori micro-sociali, conform legii. Pentru a veni în sprijinul oamenilor, atât Serviciul, cât şi Comisia funcţionează la aceeaşi adresă, însă în imobile diferite. Până la urmă, această Comisie are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte încadrarea unei persoane într-un grad de handicap, poate să fie de acord cu propunerea dată de specialiştii noştri sau poate să dea altă încadrare. Este într-adevăr o problemă că lucrările la acel imobil nu sunt terminate în totalitate. Atunci când va fi gata va fi prevăzut cu o cameră de prim-ajutor pentru urgenţe“, a spus Florin Stancu, director DGASPC Dolj.
Secretarul Consiliului Judeţean Dolj, Gheorghe Barbărasă, cel care coordonează Comisia de încadrare în gard de handicap, a precizat că va analiza plângerea depusă de Florentina Badea în ceea ce priveşte atitudinea angajaţilor, iar în ceea ce priveşte încadrarea în grad de handicap a spus că va urmări să vadă ce decizie va lua Comisia Superioară.
