Casele vechi ale Băniei, adevărate bijuterii arhitectonice, mor încet, bucată cu bucată, și odată cu ele o parte din istoria orașului. Cu fațade crăpate până la zidărie, pereți acoperiți de igrasie și ornamente măcinate de ploi și vânt, clădirile care ascund atâtea istorii frumoase se degradează din cauza nepăsării proprietarilor și a trecerii timpului. Imobilele vechi de peste un secol au o frumusețe stingheră, care se stinge înnăbușită de modernism sau kitsch.
În judeţul Dolj sunt 600 de clădiri monument istoric, dintre care aproape 200 se află în Craiova, cele mai multe fiind proprietate privată. Unele dintre acestea sunt monumente istorice de categoria A, având importanţă naţională, de exemplu Palatul Jean Mihail (Muzeul de Artă), restul intrând în grupa B, adică de importanţă regională-locală.
Pe strada Mihai Viteazul din centrul Băniei se află una dintre cele mai cunoscute clădiri vechi din oraș, deoarece aici au fost în urmă cu câteva decenii Băile Publice. Veche de peste un secol, a fost încă de la început un loc faimos și căutat, căci adăpostea un club în care se destindea lumea bună a orașului. În prezent, este doar o casă părăsită, cu pereții cojiți de intemperii și vechime și tocăria roasă de carii, înconjurată de un gard năpădit de vegetația care și-a înfipt adânc rădăcinile în beton. „Clădirea a fost construită în 1890 și a fost încă de la început un club foarte select, pentru protipendadă. Avea o piscină interioară, saloane în care personalitățile de la acea vreme jucau biliard, cărți. Avea saloane separate pentru doamne și domni, persoane înstărite care duceau o viață mondenă. Aici se țineau sindrofii de către moșierii vremii, pe aici au trecut Glogoveanu, Roșianu, Bengescu. Apoi comuniștii l-au naționalizat, iar în anii ‘90 a fost retrocedat prin ordinul primarului Craiovei. Imobilul este construită în stil neoclasic. În perioada comunistă aici au funcționat băile comunale, apoi două instituții, Salubritatea și RAADPFL. După ce a fost retrocedat, proprietarul nu a făcut nimic în sensul renovării. Imobilul trebuie consolidat, este o construcție neglijată. Înainte de toate, trebuie expertizat din punct vedere seismic“, a explicat arhitectul Marcel Berendei, din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Dolj.
Nu departe de centrul orașului, pe strada Matei Basarab, Hanul Puțureanu este deja o ruină. Clădire emblematică a orașului, cu o istorie zbuciumată, hanul a aparținut unei vechi familii de avocați. Construcția lui a început în anii 1830-1835, când s-au făcut pivnițele și parterul corpului de clădire dinspre strada Matei Basarab. Pe la 1870 s-a demolat parterul și s-a reclădit partea din față, restul clădirilor fiind adăugate în timp. La acea vreme, orașul nu avea hoteluri, iar hanul servea drept loc de popas pentru cei care treceau prin Bănie. După apariția primelor hoteluri în oraș – hotelul Geblescu, redenumit apoi New York, care avea la parter celebra cofetărie Borănescu, Casinul Minerva și hotelul Metropol -, hanul a devenit un fel de casă de raport, adică cele 16-17 camere erau închiriate unor persoane de condiții modeste. „Această clădire a fost han în secolul XIX, dar odată cu apariția hotelurilor și-a pierdut din strălucire. Primul hotel din Craiova a fost Metropol, în 1863, care acum este sediul Petrom (Foraj Sonde), apoi s-a făcut hotelul Minerva. Fostul han este într-o stare avansată de degradare deoarece fostul proprietar, moștenitorul de drept al familiei Puțureanu, a refuzat să îl vândă cât timp a trăit. Din păcate, nu a avut puterea financiară să-l restaureze și să-l repună în valoare. În prezent, hanul aparține unei firme de construcții care l-a cumpărat și care are în lucru un proiect, s-a făcut cadastru pentru clădirea de 1.450 mp. Se vor executa lucrări de consolidare și restaurare și aici se vor face niște spații destinate să fie sedii de firmă“, a explicat Marcel Berendei. Hanul este o ruină cu o înfățișare hâdă, asupra căreia și-au lăsat amprenta în mod nefericit chiriașii care s-au perindat în timp. Tencuiala exterioară este roasă până la cărămidă, iar vechile elemente decorative au dispărut măcinate de intemperii. Interiorul clădirii arată și mai jalnic. La etajul superior, geamlâcul holului, care se întinde de o parte şi alta a imobilului, stă să se prăbușească, iar stâlpii și scările din lemn se clatină din toate încheieturile.
Monumente în așteptarea chiriașilor
Clădirile vechi care au fost ocupate în perioada comunistă și după anii ‘89 de instituții s-au păstrat mult mai bine. Unele dintre aceste imobile au fost recuperate de foștii proprietari, care după ce le-au lăsat în părăsire câțiva ani buni, le-au înstrăinat ori le caută chiriași. Neiertătoarea trecere a timpului, lipsa intervențiilor atât de necesare construcțiilor distrug această bogăție fără de egal.
Clădirea în care a funcționat o vreme Parchetul Curții de Apel, situată pe strada Bujorului, a fost construită în anii 1842-1848 și era cunoscută sub numele de „casa cu lei“. Ea a aparținut familiei de avocați Săvoi, iar moștenitorului actual i-au fost retrocedate încă două clădiri monument istoric în aceeași zonă. Acesta locuiește în București și nu dorește să vândă nici unul din imobile. „A fost recuperată în instanță și a păstrat ani buni chiriașii, adică Parchetul, dar în cele din urmă contractul a fost rupt pentru că se aduceau tot felul de intervenții clădirii, iar noi și proprietarul eram exigenți față de intențiile Parchetului de a pune tot felul de instalații, poate unele justificate, dar se ajunsese la niște aberații. Proprietarul actual vrea să o închirieze. Are suficiente resurse financiare, dar vrea un chiriaș pe măsură. El mai vine la clădire, mai aerisește, mai ventilează, mai repară pe unde sunt infiltrații“, a explicat Marcel Berendei. În prezent, clădirea este înconjurată de bălării înalte, dar încă arată bine. Specialiștii susțin însă că orice clădire nelocuită după doi ani începe să se degradeze.
Un alt imobil de vază al orașului Craiova a fost Casa Nicolae Titulescu, de pe bulevardul cu același nume. În fapt, nu a aparținut niciodată familiei Titulescu, doar a fost construit pe locul pe care s-a aflat casa respectivei familii. Construcția a început în 1907, iar cel care a pus piatra de temelie a fost Matei Băileșteanu. Lucrările au fost întrerupte o perioadă și au fost reluate în 1914, fiind terminate după primul război mondial. „E o clădire cu o istorie frumoasă și interesantă. Lucrările au început într-un stil floreal specific începutului de secol XIX, care îmbunătățea bagajul decorativ al clădirilor, și s-a lucrat cu un arhitect italian. Au reușit să facă demisolul și parterul, iar după 1914 au renunțat la vechea linie arhitecturală și s-au raportat la stilul neoromânesc, etajul și toate decorațiunile fiind în acest stil, dar per ansamblu clădirea pare unitară. A fost un adevărat palat, care a servit drept locuință. După naționalizare, aici au avut sediul, de-a lungul timpului, Palatul de Cultură, Palatul Copiilor și apoi Curtea de Apel. A fost câștigat în instanță de moștenitori. Până acum, clădirea a rezistat fără intervenții, dar intră într-o perioada de grație pentru că acoperișul a început să cedeze și are nevoie urgentă de o intervenție serioasă“, a precizat Marcel Berendei. Impunătorul palat care dă un plus de valoare peisajului urban de la kilometrul zero al Băniei este gol în prezent. Clădirea a suportat bine trecerea timpului, stând ancorată viguros în temelie, numai că încet încet fațada decojită capătă aspectul unor obraji acoperiți de lacrimi.
Cunoscute craiovenilor ca sedii de instituții importante ale oraşului, alte clădiri de patrimoniu sunt acum pustii, cu ușile ferecate.
Fosta casă Gogu Vorvoreanu, care a adăpostit ani la rând Curtea de Conturi, de pe strada Frații Buzești, a fost construită în perioada 1910-1915. După 1989, instituția și moștenitorii s-au luptat pentru ea în instanță. A stat câţiva ani părăsită și în cele din urmă a fost cumpărată de un om de afaceri din Craiova, care vrea să facă un sediu de protocol, o reprezentanță. „Cumpărătorul a angajat un proiectant și urmează să fie evaluată. Structural, clădirea stă bine, nu sunt probleme, nu a suferit modificări prin desființări de pereți sau alte compartimentări“, a precizat Marcel Berindei. Casa Vorvoreanu, lăsată în paragină ani buni, așteaptă să-și recapete strălucirea de altădată.
Casele Pleșa se transformă în ruină
Casa monument istoric Ionel Pleșa, fosta Casă a Studenților, este situată la întretăierea străzilor Simion Bărnuțiu, Eugeniu Carada și Arieș. În prezent este pustie și se află într-o avansată stare de degradare. Prin acoperișul spart, ploile au afectat unii pereți pe toată suprafața, iar decorațiunile exterioare se desprind de pe fațadă, văduvind-o de frumusețea de început. Imobilul a aparținut unei familii de avocați și a fost construit în anii 1920 după proiectul unui arhitect francez, lucrările fiind făcute de o antrepriză italiană. „A fost un alt palat al Craiovei de altădată, locuința unui avocat din familia Pleșa, interioarele sunt excepționale. Şi această clădire a fost naționalizată, a găzduit de-a lungul timpului Casa de Cultură, Casa Sindicatelor, apoi pe cea a studenților. A fost recuperată după un lung șir de procese. Moștenitorii intenționează să vândă“, explică Marcel Berendei.
Nici clădirile care au ajuns după 1989 în proprietatea unor instituții ale statului nu au fost ocolite de căderea în ruină. Este cazul Casei Puiu Pleșa, situată pe strada Mihail Kogălniceanu, a cărei fațadă se prăbușește bucată cu bucată pe caldarâm. A fost construită la 1890, de moștenitorul unor latifundiari. Are o arhitectură exterioară și interioară aparte, fiindcă a fost realizată de arhitecți și antreprenori francezi. A fost reședință a familiei Pleșa, iar în perioada comunistă a fost naționalizată, găzduind pe rând o școală de partid și un colegiu de partid. După 1990 a fost ocupată de Biblioteca Franceză și de o organizație de partid. Are nevoie urgent de intervenții structurale, dar și asupra componentelor artistice exterioare, pentru că are numeroase ornamente fixate pe fațadă. „Ornamentele din gips expandat au fost fixate cu sârmă arsă, care și-a făcut datoria timp de 100 de ani și acum a ajuns la epuizare. Acestea trebuie refăcute, cele care mai există trebuie desprinse și refixate pe fațadă. Interiorul păstrează foarte multe componente interioare, frize, scafe, pereți acoperiți cu vopsitorii artistice, oglinzi venețiene, vitralii autentice. Există un proiect de cinci-șase ani, este un montaj financiar pus la punct de Biblioteca Națională, deoarece clădirea este în proprietatea Ministerului Culturii, dar în administrarea bibliotecii. S-a făcut un împrumut de către statul român la o bancă europeană, Ministerul Culturii a obținut fonduri pentru 20 de monumente din toată țara. Toate celelalte lucrări s-au cam rezolvat, dar la aceasta nici nu au început. Clădirea a avut mici probleme de natură juridică cu unul dintre chiriași, care nu a fost de acord să fie relocat în altă clădire. Lucrările trebuia să înceapă la 1 septembrie anul acesta. Proiectul trebuie actualizat, pentru că în șase ani au apărut modificări considerabile în structura clădirii“, a mai spus Marcel Berendei.
Impozitare pe paragină
În contextul actual, când sute de clădiri monument istoric se distrug din nepăsarea proprietarilor, autoritățile centrale, dar și cele locale au gândit o impozitare mai dură pentru deținătorii acestor clădiri. În Craiova, în Proiectul pentru Impozite și Taxe pentru anul 2017 se prevede o impozitare de 500% pentru clădirile și terenurile neîngrijite. „Pentru anul 2017, se aprobă majorarea cu 500% a impozitului pentru clădirile şi/sau terenurile neîngrijite, situate în intravilanul municipiului Craiova. Criteriile de încadrare a clădirilor/terenurilor în categoria «neîngrijite» se vor stabili printr-o procedură comună a direcţiilor de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Craiova (Direcţia Servicii Publice, Poliţia Locală, Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului şi Direcţia Impozite şi Taxe) aprobată prin hotărâre a consiliului local, până la data de 31 decembrie 2016, prin care va fi definit(ă) terenul/clădirea neîngrijit(ă) şi prin care vor fi stabilite modalităţile de notificare a proprietarului, modalităţile de constatare“, se arată în art. 11 al Proiectului aflat în dezbatere publică.
Specialiștii spun că, pentru salvarea acestor bogății arhitecturale, măsurile luate față de proprietarii care-și lasă casele să se ruineze trebuie să fie și mai agresive. În caz contrar, vom ajunge să admirăm ruine în locul monumentelor. „Acest impozit de 500% ar fi bine să crească progresiv, ca să-i determine pe proprietari să ia măsuri cu imobilele lăsate în degradare. Eu chiar le sugerez celor de la primărie ca acest impozit să se mărească în al doilea an cu 15% și în al treilea an cu încă 15%, ca să-i determine să se gândească ce fac cu proprietățile acestea, că altfel o să trăim printre ruine. Nu este suficient să se oprească la aceast cuantum, pentru că sunt proprietari care au mulți bani, trăiesc în străinătate, 2.000-3.000 de lei este o sumă infimă. Dacă acest impozit ar crește progresiv de la an la an, proprietarii acestor monumente s-ar gândi să ia o măsură“, este de părere Marcel Berendei.
