Dusmanii imi poarta pica, dar n-are valoarea mea!

Oricite obiceiuri s-ar pierde in Romania, lipitul bancnotelor pe fruntile lautarilor nu dispare. Nu intimplator, lautarii au frunti inalte sau sint chei. Vali Vijelie e o exceptie nascuta din realitatea ca manelistii nu traiesc din lipituri pe frunte, ci din tarife exacte. Din patru chefuri iti iei un Mégane. Cind dl Borcea arunca popindai in aer, ca la iarmaroc confetile, nu voia sa-l imbogateasca pe Vijelie, ci sa-si bucure spiritul. Sa demonstreze ca in tara asta, chiar daca e plina de saracime, nu s-au pierdut traditiile stramosesti. Gurile rele spun ca dl Borcea a inceput afacerile grandioase de azi plecind de la saiba. Adica, de la butelii. Stie generatia de azi care era odinioara valoarea buteliei in Romania? As! Daca dl Borcea azvirlea cu butelii inainte de Revolutie, era nas. Redactiile ziarelor erau pline de scrisori ale oamenilor muncii care cereau butelii. Nu mai zic ca era o chestie de prost-gust. De toapa. Sa arunci cu butelii. Pe principiul asta, dl Copos ar trebui sa lipeasca de fruntile senine ale lautarilor savarine. Dl Netoiu, pardon de vorba rea, sticle Vincon. Sta o sticla Vincon pe frontispiciul lui Vijelie cum sta pe tricoul lui Fane Preda? Nu sta. Vinconul d-lui N. i-ar fi util lui Vijelie aruncat cu crama, nu cu sticla. Si tot asa. Viata noastra s-ar innobila cu fiecare clipa daca si comisioanele de privatizare s-ar da in produse. Dar s-ar strica traditia. In plus, chiolhanurile ar arunca in aer societatea, caci, vorba moralistului Chamfort, societatea se compune din doua mari clase, cei care au mai multe banchete decit pofta de mincare si cei care au mai multa pofta de mincare decit banchete. Revin. Dl Borcea a vrut sa-si bucure spiritul. Unii cinta pina la nauceala „Asa beu oamenii buni“. Dl Borcea prefera sa stirneasca bancnotele cum se intimpla odinioara in parlament, la sindrofiile alimentate cu valuta de Fane Titisor-Spoitoru, cind oamenii politici se aplecau pe blat sa culeaga hirtiile ce nu se fixasera cu saliva pe testele asudate ale instrumentistilor. Traditia banilor ce se unduie ca frunzele toamnei tine de traditia folcloristelor si de adevarul manelei „Dusmanul imi poarta pica, dar n-are valoarea mea“, cintata de formatia Masloi. Cine n-a inteles demersul cultural al d-lui Borcea l-a parodiat diminuindu-i valoarea. Adica l-a luat la misto. Deunazi, la un banchet din Divizia C (astia au bani, nu gluma!), fotbalistii de fotbalisti au aruncat cu monede de 500 si 1.000 de lei in fruntile cintaretilor lui Masloi. Asta e dusmanie. Nu numai ca nu s-a aplecat nimeni sa le ia, dar le-au mai gaurit si fruntile. Asa decade maneaua ca tarif si gestul intelectual ca (!) cultura. Consideram pe aceasta cale ca atitudinea d-lui Borcea nu trebuie blamata, lovita, ciupita si sa fie un prilej de caterinca. Altfel vom pierde traditiile sanatoase, fericirile ne vor fi dijmuite, iar generosii se vor da la fund ca dupa evaziunile fiscale. Cind cultura tace, vremurile merg prost – a slobozit dl B. exact cind proiecta bancnotele in aer, trecind pe euro.