Anisoara, o mama care si-a baut mintile

Cind nu e beata, Anisoara Sandu locuieste impreuna cu barbatul ei intr-o cosmelie ce cu greu poate fi numita casa. Ei stau in apropiere de satul Valea Mare-Plostina care apartine de comuna Melinesti. Acolo s-a aciuat cu mult timp in urma din mila unui crestin. Cind nu e beata, Anisoara isi aduce cu greu aminte ca are patru copii, dar nu prea stie care pe unde sint. Cind capata cite un banut nu se gindeste sa le cumpere o bucata de piine copiilor, ci la clondirul dupa care-i arde gitul. Ultima isprava a Anisoarei a fost zilele trecute cind, dupa ce si-a ridicat ajutorul de la primarie pe motiv ca e saraca, s-a adapostit in prima circiuma si a tras la masea pina nu s-a mai putut duce acasa. I s-a parut mai aproape mijlocul soselei unde s-a asezat domneste cu capul pe plasa in care pusese un kilogram de cartofi sfrijiti si s-a pus pe sforait in ciuda gerului de afara. Norocul ei a fost ca asistentii de pe salvarea Spitalului din Melinesti au observat-o pe sosea si au adus-o la spital. Si-a continuat somnul la caldura si dimineata a plecat la prima circiuma sa se dreaga cu ce bani ii mai ramasesera. Acasa, unde o cautasem, era pustiu. Usile si ferestrele nu mai aveau geamuri, pe singurul pat erau ingramadite o spinare de boarfe murdare, iar in rest, „averea“ era pazita de un ciine flamind care urla a paguba.

Cu aproape zece ani in urma, fetele cele mari si-au luat lumea in cap si s-au aciuat la cite o familie mai instarita din comuna, unde au slugarit si au invatat sa traiasca si altfel decit la Anisoara. Una avea 14 ani si cealalta noua ani cind au plecat de acasa si nu s-au mai intors niciodata. Norocul le-a suris, pentru ca familiile le-au facut zestre, iar pe cea mare au si maritat-o. Ceilalti doi copii, dintre care baietelul de sase ani care nici nu era nascut, nu-si cunosc surorile si au plecat si ei de acasa. S-au dus la un cioban instarit si pazesc oile pentru o farfurie de mincare, un pat cald si un rind de haine curate. Anisoara mai ciupeste si ea cite un clondir cind se poate. A ramas singura cu barbatul sa-si bea mintile in cocioaba din care vor iesi doar cu picioarele inainte.

Desi oamenii au scapat-o de gurile pe care era obligata sa le hraneasca, cind se imbata, Anisoara casuna pe cei care i-au facut bine si-i dracuie de la un capat la altul. N-o mai ia nimeni in seama cind trece pe ulita si-si cauta copiii despre care nu stie niciodata nimic. Daca nu ar fi tot timpul cu mintea naclaita in alcool, Anisoara ar putea sa auda plinsetul propriilor copii pe care i-a chinuit si ii chinuie in continuare. Constiinta…n-o mai chinuie de mult!