Am scris de atitea ori despre familii amarite care se lupta cu saracia zi de zi ca sa faca rost de un codru de mamaliga in plus pentru copii. Am vazut mame stravezii de nemincare care se culca flaminde in speranta ca strachina cu zeama calda, atunci cind o au, le ajunge un pic mai mult copiilor carora le-au dat viata. Am intilnit si femei care au nascut copii si pe care nu le putem numi mame atita timp cit singurul lor „merit“ este ca i-au adus pe lume, dupa care nu s-au mai putut trezi din betie. Copiii nascuti de ele au pornit in viata insemnati de renumele parintilor si, orice ar incerca sa faca in satul in care s-au nascut, nu pot scapa de stigmatul de „copiii lui cutare“.
Nicoleta, Nicoleta…si atit! Asa i se spune tinerei de optsprezece ani pe care toti oamenii din satul Melinesti o cunosc si o apreciaza. Stiu ca e luata de suflet, crescuta din omenia unei familii care acum sase ani nu a putut sa inchida ochii si nici poarta in fata unei copile ratacind pe uliti. Cuminte, vrednica si ascultatoare, tinara si-a cistigat cu timpul iubirea si admiratia sotilor Preoteasa, cei care i-au dat o sansa in viata si, mai ales, o familie. Tinara se numeste de fapt Laura Sandu si este fata mijlocie a sotilor Sandu, „familia celebra“ a Melinestiului; saraci, lenesi, alcoolici, violenti si iresponsabili, sotii Sandu nu au avut alta grija decit sa isi faca rost de portia zilnica de bautura. Cei patru copii au primit mostenire, pe linga nume, un renume deloc de invidiat: „copiii Anisoarei“! Lucia avea noua ani cind sora ei mai mare, satula de saracie si de bataile din familie, a luat-o de mina si a plecat in lume. S-au oprit la niste rude mai departate, apoi au umblat pe la diferite familii; oameni mai buni sau mai rai, mai cu stare sau nevoiasi, care le-au oferit un adapost si ceva de munca. Uneori, mai mult munca… In cautarea unei familii, a sigurantei zilei de miine, a unei vorbe bune si a unei mese calde; cam asta ar fi trista poveste a unor copii care au fugit in lume ca sa scape de urgia unor parinti doar cu numele.
Familie de imprumut
De cind a ajuns in casa sotilor Preoteasa, Lucia a devenit… Nicoleta! „Mamaie“ si „tataie“, cum le-a spus, la rindul ei, celor doi soti, au tratat-o ca pe o ruda apropiata, un membru al familiei. „Am pus-o la masa cu noi, am avut grija de ea, nu cred ca i-a lipsit nimic! Au avut grija de ea, iar copiii nostri, mai mari decit ea, au tratat-o ca pe o sora. Are si zestre si…de la noi o sa se si marite; numai sa isi gaseasca un barbat bun, sa aiba grija de ea! Pentru ca, am spus eu la toti, cine o ia pe Nicoleta de nevasta ajunge om mare! N-am vazut o fata asa de harnica si de cuminte“, spune cu mindrie Ileana Preoteasa. Chiar daca acum stie sa faca de toate si sa aiba grija de o gospodarie asa cum trebuie, Nicoleta a ramas in urma cu scoala; nu are decit trei clase, cite avea atunci cind a fugit de acasa. In noua ei familie a invatat sa citeasca si sa socoteasca, dar scoala nu a terminat-o niciodata. Se gindeste cu groaza la ce ar fi fost viata ei daca ar fi ramas alaturi de parinti si recunoaste singura ca nedreptatile si chinurile de care a avut parte pina acum nici nu se compara cu iadul din casa parinteasca. „Mi-a fost greu, am suferit de cind ma stiu si nu doresc nimanui sa aiba viata mea; as vrea sa am si eu familia mea, sa am liniste… Aici, la mamaie si la tataie, sint bine, dar…ce am sa ma fac mai tirziu? Si ce se va alege de fratiorii mei?“, spune incet Nicoleta.
Ochii tristi ai fetei se umplu de lacrimi cind se gindeste la soarta fratiorilor ei; un baietel si o fetita, aproape salbaticiti de saracie si indiferenta. A incercat sa si-i apropie, sa ii ia la ea, dar s-a lovit de insultele si de incapatinarea Anisoarei, „mama“ care nu vrea sa renunte la cei mici; in fond, de pe urma lor face rost de banii de bautura. Cu mintile ratacite in alcool, de citeva ori pe saptamina, Anisoara se mai opreste in poarta familiei Preoteasa, unde mai face cite un scandal, asa, ca sa nu uite lumea ca ea e mama Nicoletei. Coplesita de rusine, fata plinge de fiecare data; in fond, oamenii asta inteleg: ca e fata „ei“, soi rau… Eticheta de „fata Anisoarei“ este singura mostenire parinteasca a Nicoletei, blestemul care i-a otravit copilaria si care ii intuneca viitorul.
