Afară este urgie, curg din cer fulgi de nea cu nemiluita și vântul îi biciuiește cu putere. Drumul este troienit și nu se zăreşte țipenie de om. De după gardurile ba înalte, ba scurte se văd tunelurile din folie albă de pe care zăpada se prelinge încet. Sunt solariile gospodarilor din Dăbuleni. Ajungem în dreptul unor porți larg deschise și, din troiene, prima dată vezi solarul din care, pe un coș de burlan, iese fum albicios. Nici prin minte nu-ți trece că în spatele foliei rotunjite pe scheletul metalic este o activitate febrilă. Chiar dacă afară sunt -20 de grade Celsius, munca pământului nu cunoaște oprire. Aici locuiește cel mai mare producător de răsaduri de legume din „ținutul lubenițelor“, după cum îl recomandă însuși primarul Dăbuleniului. Produce anual zeci de mii de fire de răsad de roșii, ardei și vinete extratimpurii, dar și de panseluțe și, bineînțeles, de lubeniță altoită pe tigvă. Totodată, este unul dintre puținii producători din valea verde a Dunării care a pătruns pe piața supermarketurilor din Oltenia.
Este mijlocul iernii și familia Șalău pregătește răsadul de roșii. Afară, temperatura este cu mult sub zero grade, dar în solar este cald și bine. Căldura este necesară încolțirii semințelor și creșterii răsadului. În aer sunt peste 15 grade Celsius, iar în pământul însămânțat 20 de grade Celsius. Se muncește de zor. Soții Șalău, el asistent și ea chimistă, împreună cu câteva ajutoare, o familie de romi, așază de zor semințe de roșii în cutiuțe mici. „În momentul de față semănăm viitoarele plante al căror rod îl vom recolta în vară. Roșii și vinete extratimpurii se seamănă în aceste tăvițe, sămânță cu sămânță; după 30 de zile se pun în alte tăvițe mai mari, iar după alte 30 de zile le transplantăm în solariile din câmp. Producem anual undeva la 40.000 de fire de răsad. Eu am mers mereu pe cantitate mare și preț mic. Sunt cel mai mare producător de răsaduri din localitate. Marfa este vândură în zonă și în alte localități, către legumicultori“, explică Alin Șalău.
Este o muncă migăloasă, în tăvițele din plastic este așezat mai întâi pământ special, apoi una câte una semințele de roșii. „Este mare deranj aici la noi, dar muncim, pregătim răsadul de roșii. Aici am pregătit patul germinativ, tot pentru roșii. Focul arde, că trebuie să menținem temperatura constantă. Sămânța trebuie să încolțească în opt-zece zile“, spune bărbatul îmbrăcat în salopetă, cu bocanci în picioare, mănuși în mâini și căciula îndesată pe ochi. Este proprietarul, agricultor din Dăbuleni care trăiește din munca pământului. „Hai, Mândro! Hai, lucrează, că uite te filmează“, o îndeamnă Alin Șalău pe femeia măruntă de statură. Aceasta îndeasă degetul într-un capac de borcan, unde sunt așezate semințele, apoi îl mai îndeasă o dată în tăvițele cu pământ. Sămânța se înfige și rămâne lipită de pământul adus de pe alte meleaguri. Fiul ei udă cu o stropitoare pământul din tăvițele cu zeci de ochiuri pătrate. Tăvițele sunt apoi chitite în stive, pe o masă așezată lângă o sobă în care focul arde domol. Cele patru perechi de mâini, ale soților Șalău și ale celor doi muncitori, nu se opresc o clipă din săditul semințelor. În jumătate din solarul care se întinde pe zeci de metri pătrați sunt așezate deja paturile cu semințe puse la încolțit. Pe sub acestea, prin burlane, circulă căldura plecată din cuptorul încins la capăt. Alin Șalău dă la o parte cu piciorul două cărămizi, trage tabla pusă la gura cuptorului și lasă să se vadă jarul ce încălzește pământul în care vor crește viitoarele plante. „Căldura este controlată, menținem o temperatură de 20 de grade în sol și peste 15 grade în aer“, spune bărbatul.
Muncă și răsplată
Acesta spune că munca pământului este grea, dar și aducătoare de profit, dacă muncești cu plăcere și aplici tehnologia ca la carte. Adică să ai buget, să-ți permiți să achiziționezi soiuri bune, pământ de calitate și tratament pe măsură. Doar așa a reușit dăbuleanul Alin Șalău să livreze legume pentru patru supermarketuri din Oltenia și să ajungă la un câștig de 5.000 de euro pe sezon. „Legumele le vindem în mall-uri, două din Craiova, unul din Târgu Jiu și unul din Pitești. Muncă multă, ne pătimim, dar și roadele sunt pe măsură. Câștigăm anual cam 5.000 de euro. Avem teren cultivabil, cu solarii cu tot, aproximativ 20 de ari. Cultivăm roșii, vinete, fasole extratimpurie și pepeni roșii altoiți. Toată familia este prinsă în această activitate“, afirmă agricultorul. Ne explică apoi cum altoiește răsadul de pepene roșu pe rădăcini de tigvă, pentru că acestea sunt mai rezistente. „Avem și o livadă de cireși, dar cireșele sunt pentru noi, pentru prieteni“, adaugă Alin Șalău. Încheie apoi cu povești plăcute despre vacanțele făcute în străinătate, drept compensație pentru munca depusă un an întreg.
Lăsăm familia Șalău să însămânțeze pământul roditor adus de undeva din Țările Baltice și așezat cu grijă în tăvițele de plastic în solarii. De cum pășim pe ușa din folie ne trezim în plină iarnă, în mijlocul viforului. Zăpada aproape topită se prelinge de pe folia încălzită a serei. În jur, fiecare gospodărie are solarii fie în curte, fie în grădinile care se întind în spatele caselor. Nu degeaba Dăbuleniul este cunoscut drept „patria lubenițelor și a legumelor“.
Festivalul lubenițelor
Pentru cei mai mulți dintre legumicultorii din Dăbuleni, marea problemă rămâne piața de desfacere. Reprezentanții primăriei spun că una dintre grijile pe care le au sunt punctele de desfacere a mărfii, platformele de preluare a legumelor. Există în Dăbuleni patru astfel de platforme, dintre care una aparține primăriei. Aici, localnicii își pot aduce legumele pentru livrare către marii angrosiști.
„Fiind o zonă eminamente agrară, intențiile noastre sunt în sensul dezvoltării agriculturii. Ne interesează să atragem cât mai mulți investitori, dar ne interesează să avem niște platforme de preluare a legumelor. Este necesar să-i convingem pe oameni să se asocieze, aceasta fiind una dintre condițiile de livrare a produselor lor. În Dăbuleni sunt patru platforme de preluare a legumelor, trei private, una a primăriei. Aici sunt locuri pentru staționarea autovehiculelor, există un cântar electronic, sunt grupuri sociale. Pe această platformă de preluare a legumelor avem condiții de expunerea a mărfii de către producători, noi trebuie să continuăm îmbunătățirea acesteia. Cumpărătorii pot să intre cu mijloacele de transport aici, de unde își ridică marfa. Oamenii produc legumele cu multă sudoare și trebuie să-i ajutăm să-și vândă marfa. Oamenii noștri sunt serioși, muncesc din greu și merită acest lucru. Tot pentru ei ne-am gândit ca, începând din acest an, să facem un festival al lubenițelor“, spune primarul comunei Dăbuleni, Aurel Băjenaru.
