Veste bună pentru crescătorii de animale. Începând de vineri, 27 ianuarie, a intrat în vigoare un act normativ care le dă posibilitatea să înfiinţeze puncte de sacrificare a animalelor în propriile ferme, carnea putând fi comercializată către măcelării, carmangerii ori magazine alimentare. Inspectorii sanitar-veterinari atrag însă atenţia că punctele de sacrificare trebuie să respecte toate normele legislative în vigoare.
Prin Ordinul nr. 140/2016 pentru modificarea şi completarea condiţiilor minime de funcţionare a abatoarelor de capacitate mică, intrat în vigoare de vineri, 27 ianuarie, fermierii vor avea posibilitatea să îşi înfiinţeze puncte de sacrificare a animalelor chiar în incinta fermei lor. Punctul de tăiere este definit de actul normativ ca un abator de capacitate mică integrat fermei, care este dotat cu spaţii şi facilităţi adecvate în care să se desfăşoară activităţi pentru tăierea animalelor crescute în ferma proprie şi pentru livrarea cărnii şi a organelor rezultate în unităţi înregistrate sanitar-veterinar de pe teritoriul naţional.
Potrivit aricolului 2, lit. d din acelaşi act normativ, fermierii pot înfiinţa şi centre de sacrificare, definite ca abatoare de capacitate mică, dotate cu spaţii şi facilităţi adecvate, în care se desfăşoară activităţi pentru recepţia, cazarea şi tăierea unui număr redus de animale.
Câte animale pot fi sacrificate?
Acestea trebuie să respecte toate condiţiile de funcţionare, iar numărul de animale ce pot fi sacrificate este bine stabilit. În aceste puncte de sacrificare, integrate fermei, pot fi sacrificate maximum 50 de capete/lună de ovine, caprine sau porcine, 10 capete/lună de bovine sau orice combinaţie a acestor specii, dar care nu depăşeşte 1,5 UVM/zi (unitate vită mare). Abatoarele mici, altele decât punctele de tăiere din ferme, pot să sacrifice 200 de capete/lună de ovine, caprine şi porcine şi 40 de capete/lună de bovine sau orice combinaţie a acestor specii, dar care nu depăşeşte 5 UVM/zi. Centrele de sacrificare pot să sacrifice lunar 100 de capete de ovine, caprine, porcine şi 20 de capete de bovine sau la combinarea speciilor să nu se depăşească 2,5 UVM/zi. Evaluarea punctelor de sacrificare va fi făcută în continuare de medicii veterinari, iar animalele destinate sacrificării trebuie să fie obligatoriu identificate şi însoţite de certificat sanitar-veterinar, documentul privind informaţiile pentru lanţul alimentar, precum şi alte documente de identificare, conform legislaţiei în vigoare. „Acum s-a dat voie ca la nivel local sau în ferme să se înfiinţeze aceste abatoare de capacitate mică, unde să se sacrifice un anumit număr de animale pe lună, în funcţie de specie. Fermierii nu trebuie să deţină un anumit număr de animale pentru a înfiinţa aceste puncte. De asemenea, la nivel local, se pot organiza în asociaţii şi pot să înfiinţeze centre de sacrificare. Cu toţii trebuie să respecte condiţiile de funcţionare a acestor spaţii. În primul rând, trebuie avizul de principiu, atunci când începe construcţia unui astfel de spaţiu, în care i se spune ce condiţii trebuie să îndeplinească, apoi trebuie autorizaţie sanitar-veterinară pentru acel loc. La autorizare, trebuie să aibă încheiat un contract cu un medic veterinar, pentru că animalele destinate sacrificării trebuie să fie obligatoriu identificate şi însoţite de certificat sanitar-veterinar, documentul privind informaţiile pentru lanţul alimentar şi alte documente de identificare conform legislaţiei în vigoare“, a spus Mihai Cătălin, inspector sanitar-veterinar.
Carnea poate fi comercializată către măcelării
Reprezentanţii crescătorilor de animale spun că, prin apariţia acestor centre de sacrificare, fermierii pot scuti bani şi timp. „E un lucru benefic pentru crescătorii de animale pentru că le pot sacrifica în propriile ferme. Nu mai sunt astfel obligaţi să facă drumuri de zeci de kilometri până la abatoare, să plătească mijloacele de transport, care nu pot fi orice maşini, ci trebuie să îndeplinească o serie de condiţii pentru transportul animalelor vii. Practic, e un beneficiu care se resimte şi în buzunarul crescătorului de animale. E o economie de bani şi de timp, până la urmă“, a spus Sorin Jianu, reprezentant al crescătorilor de ovine şi caprine din Dolj.
Măsura este una binevenită şi pentru crescătorii de animale din Mehedinţi, unde există un singur abator autorizat. Totodată, aceştia speră ca astfel şi consumul de carne de oaie să crească pentru că fermierii îşi pot sacrifica mai uşor animalele. „Sunt în drum spre Sibiu acum, unde avem o întâlnire pe ţară cu toate asociaţiile crescătorilor de animale, iar unul dintre subiectele de discuţie este chiar acesta. E un lucru binevenit pentru că la noi în Mehedinţi există un singur abator autorizat, în rest, fiecare a tăiat pe riscul lui. În plus, la noi nu există cultul acesta de a consuma carne de oaie, suntem codaşa Europei la acest capitol şi consider că, dacă se asigură în permanenţă carne de oaie pe piaţă, se creează o nişă, care e tot în favoarea crescătorilor de animale“, a spus Eugen Niţulescu, preşedintele Asociaţiei de Ovine din Mehedinţi.
Actul normativ permite ca produsele obţinute la punctele de sacrificare la nivelul fermei să poată fi comercializate către măcelării, carmangerii, restaurante, cantine, pensiuni turistice şi magazine alimentare. Mai mult, acestea pot ajunge şi la export, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
