Situată la mai puţin de 50 de kilometri de Craiova, comuna doljeană Cioroiaşi este locul în care aproape fiecare casă are un legumicultor. Fie că produc pentru consum propriu sau pentru comercializare, oamenii de pe aceste meleaguri spun că fac legumicultură de când se ştiu. Dacă în trecut comuna era recunoscută pentru numărul mare de cultivatori de usturoi, în prezent, tinerii s-au orientat şi spre alte culturi.
Comuna doljeană Cioroiaşi este compusă din satele Cioroiu Nou, Cetăţuia şi Cioroiaşi, aşezări în care îşi duc existenţa puţin peste 1.700 de persoane. Solurile fertile, precum şi faptul că pânza freatică este ridicată au fost motivele care i-au încurajat pe localnici să facă din agricultură ocupaţia principală în comună. Satul Cioroiu Nou era recunoscut pentru numărul mare de cultivatori de usturoi, mare parte din producţia de usturoi din Oltenia fiind asigurată din acest bazin legumicol. „Satul Cioroiu Nou era recunoscut ca un mare bazin legumicol, de aici plecau săptămânal produse spre pieţele din judeţul Dolj, dar şi din judeţele limitrofe. Piaţa din Târgu Jiu, spre exemplu, era ţinută cu castraveţi şi usturoi din satul Cioroiu Nou. De altfel, localnicii din Cioroiu Nou sunt recunoscuţi ca mari cultivatori de usturoi. Era, la un moment dat, şi un soi de usturoi din această zonă. Sunt fermieri care cultivă peste 5.000 mp de usturoi. În comună, suprafaţa cultivată cu usturoi este de cinci hectare“, a spus Vergil Dascălu, primarul din Cioroiaşi.
„Nu îmi permit să ies cu roşiile în mai, când preţurile sunt mai mari“
În satul Cioroiu Nou, oamenii produc legume atât în solarii, cât şi în tuneluri, iar în această perioadă este forfotă mare prin grădini. Aproape că nu există casă în care să nu fie un legumicultor, iar venirea primăverii înseamnă multă muncă, dar şi aşteptarea primelor recolte. La fel stau lucrurile şi în familia Buldur. Solariile se întind pe 11 ari, iar oamenii cultivă aproape toată gama de legume: salată, varză, roşii, ardei, usturoi, castraveţi. Primele recolte cu care au ieşit pe piaţă au fost cele de salată, iar acum este perioada în care plantează varză în solarii. Produc atât cât pot să vândă, piaţa de desfacere fiind în Băileşti. „De 15 ani mă ocup cu legumicultura, iar în prezent deţin patru solarii. Salata, spanacul, ceapa verde, usturoiul şi mărarul sunt primele producţii cu care ieşim pe piaţă. Am plantat varza, urmează roşiile, pe la sfârşitul lui martie, şi, ceva mai târziu, ardeiul. Problema noastră, a legumicultorilor, este faptul că, neavând solarii încălzite, ieşim pe piaţă cu roşiile atunci când sunt deja ieftine. Eu am un singur solar încălzit şi nu îmi permit să ies cu roşiile în mai, când preţurile sunt mai mari, ci le aduc pe piaţă în iunie, când ajung la un leu kilogramul“, a spus Gheorghe Liviu Buldur, din satul Cioroiu Nou.
Începând din acest an, cultivatorii de tomate în spaţii protejate pot beneficia de un ajutor de 3.000 de euro pe an, menit să îi încurajeze să se dezvolte. Suprafaţa pe care vor planta tomatele trebuie să fie de 1.000 de metri pătraţi, iar cantitatea obţinută trebuie să fie de minimum două kilograme pe metrul pătrat. Altă condiţie pentru a beneficia de aceşti bani este ca roşiile să fie valorificate în perioadele ianuarie-mai, inclusiv, şi noiembrie – 20 decembrie, inclusiv. Practic, acest ajutor este destinat fermierilor care vor să îşi doteze solariile cu sisteme de încălzire tocmai pentru a produce şi în extrasezon. Autorităţile spun că şapte legumicultori din Cioroiaşi au depus deja cereri pentru a beneficia de aceşti bani.
„Faptul că nu avem piaţă de desfacere e un mare handicap“
Pe lângă preţurile mici, altă problemă a legumicultorilor o reprezintă faptul că de multe ori pierd lupta cu produsele din import. Mirela şi Adrian sunt o familie de tineri legumicultori care fac agricultură aplicând tehnologii moderne. Cultivă legume pe o suprafaţă de aproximativ 50 de ari şi susţin că lipsa pieţei de desfacere şi produsele de import sunt cele mai mari obstacole în activitatea pe care o desfăşoară. „Am pus varza, acum plantăm conopida, apoi dovleceii, castraveţii, cartofii, până în noiembrie avem de lucru. O cultură se termină, alta se pune. Ne place ceea ce facem pentru că ai o mare satisfacţie când treci dimineaţa şi vezi crescând o plantă pe care ai sădit-o tu, chiar dacă nu iei bani pe ea. Acum plantăm 2.000 de fire de conopidă, înainte puneam mai multă, dar e greu să o vindem în primăvară. De vreo doi ani, sunt foarte multe importuri, o aduc foarte ieftin de peste graniţă, e mai aspectuoasă şi oamenii pe aceea o cumpără. Desfacerea e cea mai grea. Noi vindem prin Segarcea, dar şi în angrouri din alte judeţe. Mergem mai mult în Târgu Jiu, Deva, Bucureşti pentru că la noi aici nu avem un angro“, a spus Adrian Curcă.
Şi autorităţile admit că, deşi fermierii sunt dotaţi cu utilaje agricole şi nu există palmă de pământ nelucrată, lipsa pieţei de desfacere este cel mai mare handicap atât în ceea ce priveşte legumicultura, cât şi în ceea ce priveşte cultura mare. „Localitatea este dezvoltată din punct de vedere al dotării cu utilaje agricole. Sunt peste 200 de tractoare în comună şi nu există palmă de pământ nelucrată. Se face agricultură performantă, după ultimele tehnologii, se fertilizează, se pune sămânţă certificată. Ceea ce ne nemulțumește este faptul că nu avem piaţă de desfacere şi asta este un mare handicap. Dacă toamna cultivăm, nu ştim cu ce preţ vom vinde produsele vara. Ar trebui făcute contracte din timp cu cei care se ocupă cu achiziţia de produse agricole, astfel încât fermierul să îşi planifice investiţia. În ceea ce îi priveşte pe legumicultori, trebuie să meargă cu marfa spre Băileşti sau să îi aştepte pe aşa-zişii samsari să vină să le ia producţia de acasă. Ştiu însă că, la nivel naţional, se preconizează să se înfiinţeze depozite de achiziţii în special pentru legume şi fructe. Astfel, poate oamenii ar fi stimulaţi să revină în număr mai mare la agricultură“, a spus Vergil Dascălu, primarul din Cioroiaşi.
