GdS continuă seria dezvăluirilor despre afacerile imobiliare derulate în Craiova de italianul Vincenzo Ioele (Emilio). Astăzi vom vedea care este războiul judiciar din spatele afacerii „Blocul procurorilor“ – imobil construit de o firmă controlată de Emilio în centrul orașului, pe terenul italianului Stefano Pizzingrilli. Miza în justiție este uriașă, cu atât mai mult cu cât în blocul de lângă Catedrala „Sf. Dumitru“ au cumpărat apartamente judecători și procurori. Ca să evite un posibil conflict de interese, alt dosar în care era cercetat Emilio („Romain Rolland“) de DNA Craiova a fost preluat de Structura Centrală, după sesizarea GdS.
Afacerea „Blocul procurorilor“ seamănă foarte mult cu cea privind ridicarea altui bloc de locuințe, tot în centrul orașului, pe str. Romain Rolland nr. 1, care s-a transformat într-un dosar la DNA. Rețeta lui Emilio era aceeași: teren contra apartamente. Ulterior, el vindea către terți și apartamentele promise partenerului de afacere care deținea terenul de sub bloc.
În cazul de față, realizând că a fost păcălit după ce nu a primit apartamentele promise în locul terenului, Stefano Pizzingrilli a denunțat înțelegerea cu Emilio și a cerut în justiție întreg blocul, oferind, în schimb, despăgubiri pentru lucrările de construire. Între timp, Emilio a vândut apartamentele către terți, printre clienți găsinduse judecători și procurori. Litigiul de fond Emilio – Pizzingrilli are și câteva procese asociate. În centrul scandalului se află acum un presupus ACORD de superficie pe 99 de ani, care ar fi fost încheiat pentru terenul de sub bloc de firmele celor doi italieni. Avocații lui Pizzingrilli spun că actul (o traducere autorizată) este un fals. Totuși, pe baza lui, Emilio a deschis un nou proces, a cerut sechestru pe teren și suspendarea dosarului de fond. Dosarul-cheie pentru recunoașterea presupusului ACORD nu a intrat în judecata pe fond, fiind plimbat timp de un an între instanțe, pe traseul Judecătoria Craiova – Tribunalul Dolj – Curtea de Apel Craiova.
Procurori DNA Craiova, pe lista lui Emilio
Pentru a ajunge la povestea judiciară din spatele acestei afaceri imobiliare, vom face mai jos un scurt rezumat al celor prezentate până acum de GdS. În 2008, italianul Stefano Pizzingrilli a cumpărat prin firma sa (Luxury Real Estate) un teren de 1.140 mp în centrul orașului, lângă Catedrala „Sfântu Dumitru“. Prețul plătit pe teren a fost de 740.000 de euro. În 2013, pe terenul respectiv italianul s-a gândit să dezvolte în parteneriat un proiect imobiliar. Proiectul presupunea modernizarea unei locuințe existente pe teren (C1) și construirea de la zero a unui bloc cu demisol și două – trei etaje (C2). Omul de afaceri l-a găsit pe Vincenzo Ioele (Emilio), cu firma căruia (Grup International) a încheiat în aceeași zi (19 februarie 2013) o CONVENȚIE și un CONTRACT de superficie pe teren cu titlu gratuit, pentru toată durata lucrărilor de construire (19 februarie 2013 – 21 februarie 2015). El i-a cesionat și autorizațiile de construire aferente, obținute în 2010. Lucrările urma să fie realizate pe cheltuiala proprie de firma lui Emilio. În schimbul lor, Emilio primea etajele I, II și III din blocul C2, iar Pizzingrilli rămânea cu demisolul, parterul și etajul I din blocul C1, precum și cu jumătate din demisol și parterul blocului C2. Fiecare dintre părți putea să vândă prin ANTECONTRACTE imobilele care îi reveneau din această afacere. Lucrările nu au fost terminate la timp, termenul fiind prelungit de cele două părți prin ACT ADIȚIONAL, până la 21 februarie 2016. Între timp, Emilio a obținut pe numele firmei sale două noi autorizații de construire (continuare lucrări), apoi un certificat pentru finalizarea a 85% din lucrări, cu care a intabulat construcția la OCPI. Ulterior, a început să înscrie în cartea funciară antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate anterior, începând cu februarie 2014, inclusiv pentru apartamentele care îi reveneau partenerului Pizzingrilli.
Sesizând manevra, firma lui Pizzingrilli a cerut în justiție (3 decembrie 2015) rezoluțiunea CONVENȚIEI încheiate între cele două părți. În plus, proprietarul terenului a solicitat instanței să-i acorde întreg blocul, urmând ca pentru lucrările de construire să-l despăgubească pe Emilio. Avocații lui Pizzingrilli spun că Emilio încasase deja cea mai mare parte a banilor pe apartamente. Din cauza litigiului, clienții din blocul C2 nu și-au putut înscrie dreptul de proprietate asupra apartamentelor la OCPI Dolj și au intervenit în procesul Emilio – Pizzingrilli. Ei cer să li se recunoască banii plătiți și proprietatea asupra imobilelor cumpărate. Pe lista clienților lui Emilio se află și o categorie aparte de cumpărători, magistrații. Este vorba despre Cristina Muncioiu (judecător la Secția Civilă a Judecătoriei Craiova), Constantin Croitoriu (fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt), soții Marin Călușaru (procuror DNA Craiova) și Cristina Călușaru (judecător Tribunalul Dolj), Cosmin Croitoriu (procuror-șef DNA Craiova) și Cătălina Genua Croitoriu (judecător Tribunalul Dolj).
Emilio, acuzat de fals în acte de partenerul de afaceri
În paralel cu procesul de fond pentru rezoluțiunea CONVENȚIEI, între Emilio și Pizzingrilli au intervenit litigii secundare, cu implicații asupra dosarului principal. Despre ce este vorba. Am văzut în paragraful de mai sus că lucrările nu au fost terminate la timp și prin urmare CONTRACTUL de superficie pe teren a fost prelungit prin ACT ADIȚIONAL (20 februarie 2015), până la 21 februarie 2016. Între timp însă, între cele două părți izbucnise litigiul de rezoluțiune a CONVENȚIEI inițiale (3 decembrie). Cum superficia pe teren se apropia de expirare, era de bănuit că în noile condiții de conflict Pizzingrilli nu accepta o nouă prelungire. În acest context, Emilio a acționat. Să vedem cum a procedat. Firma sa (Grup International) a scos din mânecă un presupus ACORD care ar fi fost încheiat între Emilio și Pizzingrilli pe 11 octombrie 2015. Prin acest act miraculos, firma lui Pizzingrilli (Luxury Real Estate) s-ar obliga să constituie în favoarea societății lui Emilio (Grup International) un drept de superficie pe 99 de ani, la prețul de 900 euro/lună, începând cu luna martie 2016. Actul autentic ar fi urmat să fie încheiat până la 1 februarie 2016. Avocații lui Pizzingrilli acuză că actul apărut de nicăieri (o traducere autorizată) este un fals. Argumentele lor se bazează pe logică: cine ar vrea să renunțe la apartamentele promise și să recupereze banii timp de 99 de ani, câte 900 euro/lună? În plus, condițiile din presupusul ACORD par să-l favorizeze total pe Emilio: părțile conveneau ca după 1 februarie 2016 Grup International poate ceda cote-părți din superficie fără acordul Luxury Real Estate și fără obligația de a notifica proprietarul terenului; firma lui Pizzingrilli era de acord cu intabularea dreptului de superficie în cartea funciară atât în favoarea firmei lui Emilio, cât și a cumpărătorilor cotelor. Ulterior (8 februarie 2016), Emilio a înregistrat la Judecătoria Craiova o acțiune în constatare prin care cere instanței să recunoască valabilitatea presupusului ACORD și să pronunțe o hotărâre care să-i țină loc de act autentic privind superficia pe 99 de ani asupra terenului de sub bloc. Pe baza înregistrării acțiunii, firma lui Emilio a luat în aceeași zi un certificat de grefă cu care a mers la OCPI Dolj și a cerut înscrierea litigiului în cartea funciară a terenului. Cererea a fost admisă de OCPI în 18 februarie 2016, cu trei zile înainte ca superficia pe teren să expire (21 februarie 2016).
Dosarul „Acordul“, plimbat de un an în justiție pe proceduri
Din 8 februarie 2016, dosarul de recunoaștere a presupusului ACORD este plimbat prin justiție fără ca magistrații să intre în judecata pe fond. Mai întâi (12 februarie 2016), dosarul a fost declinat unui complet specializat în judecarea cauzelor civile. Apoi (13 iunie 2016), cauza a fost amânată pentru timbrarea cererii. Ulterior (17 octombrie 2016), procesul a fost amânat din nou, pentru judecarea unei cereri de ajutor public judiciar. În fine (21 noiembrie 2016), judecătorii și-au declinat competența către Tribunalul Dolj. Nici la tribunal, dosarul constituit în 20 decembrie 2016 nu a intrat în judecata pe fond, deoarece instanța și-a declinat competența către Judecătoria Craiova. Constatând conflictul negativ de competență, judecătorii au suspendat procesul și au trimis dosarul la Curtea de Apel (CA) Craiova. Această instanță trebuie să spună cine trebuie să judece dosarul, judecătoria sau tribunalul. Abia apoi se intră pe fond. Pe baza dosarului plimbat între instanțe, firma lui Emilio a deschis în cascadă alt proces (31 martie 2016), prin care cerea instituirea sechestrului judiciar asupra terenului de sub bloc, care aparține societății lui Pizzingrilli. Grup International a invocat tocmai acțiunea judiciară privind recunoașterea ACORDULUI, susținând că Luxury Real Estate nu vrea să încheie contractul de superficie pe 99 de ani în formă autentică. Mai mult, societatea lui Pizzingrilli era acuzată că „face tot ce îi stă în putință să nu mai permită accesul pe teren, cât și la cele două construcții existente pe teren“.
În replică, avocații lui Pizzingrilli spun că firma „nu a încheiat și nici nu a avut intenția să încheie“ cu societatea lui Emilio vreun acord de superficie pe 99 de ani. Ei au făcut și o plângere penală pe numele lui Emilio, pentru fals și uz de fals în realizarea controversatului ACORD.
De asemenea, avocații l-au acuzat pe Emilio că nu permite accesul la teren. Instanța a respins pe fond cererea de sechestru, pentru că firma lui Emilio nu a reușit să demonstreze de ce această măsură ar fi necesară „pentru constituirea dreptului său de superficie asupra terenului“, proprietate a Luxury Real Estate. La apel, avocații lui Pizzingrilli au acuzat din nou că semnătura reprezentantului legal al societății de pe respectivul ACORD (dacă el există) este „cu certitudine falsă“. Ulterior, părțile nu s-au mai prezentat în fața instanței și nici nu au cerut judecarea în lipsă, iar magistrații au suspendat procesul.
Luxury Real Estate a inițiat, la rândul ei, o acțiune de instituire a sechestrului judiciar (23 martie 2016), dar asupra celor două construcții de pe terenul său (C1, C2). Firma lui Pizzingrilli a acuzat firma lui Emilio că după expirarea CONVENȚIEI a angajat o firmă de pază și i-a interzis accesul la teren și la imobilele care i se cuveneau din afacere. Și în aceast proces au intervenit magistrații (Muncioiu, Croitoriu, Călușaru). Instanța a respins cererea, iar apelul nu a mai fost depus.
În paralel cu acțiunile judiciare, Luxury Real Estate a depus și o cerere la DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova (via Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova) pentru instituirea sechestrului asiguratoriu asupra blocului C2 (11 martie 2016). Societatea a estimat un prejudiciu de 600.000 de euro, susținând că „există pericolul ca până la finalizarea urmăririi penale să fie înstrăinate apartamentele din construcția C2 asupra căreia solicităm instituirea sechestrului“. DIICOT Craiova a răspuns GdS (1 martie 2017) că în acest caz nu a luat nici o măsură asiguratorie.
Implicațiile blocajului din justiție
După cum spuneam mai sus, dosarele secundare asociate acestui scandal au implicații asupra procesului de fond, prin care Luxury Real Estate cere rezoluțiunea CONVENȚIEI. Spre exemplu, firma lui Emilio (Grup International) a cerut suspendarea procesului până se judecă dosarul privind recunoașterea controversatului ACORD din 11 octombrie 2015 (traducerea). Avocații lui Pizzingrilii spun că un asemenea act nu există, la dosar fiind depusă așa-zisa traducere autorizată.
„Este evident că soluționarea prezentei cauze atârnă de soluționarea definitivă a dosarului, având în vedere că subscrisa ne prevalăm de un drept de superficie asupra terenului în cauză“, susțin reprezentanții Grup International. La rândul lor, reprezentanții Luxury Real Estate au solicitat instanței depunerea la dosar a originalului acestui act. Totodată, ei au cerut respingerea cererii de suspendare, deoarece dreptul de superficie pe 99 de ani este cerut „în baza unui înscris sub semnătură privată, fals“. Până la judecarea dosarului privind recunoașterea presupusului ACORD va mai trece însă mult timp, având în vedere că dosarul este plimbat pe proceduri între instanțe. Acuzațiile de fals în acte nu se opresc însă aici, ci merg către personaje sus-puse din instituțiile administrației craiovene, despre care vom vorbi pe larg în episodul următor.
