Situată la 50 de kilometri de Craiova, comuna doljeană Carpen este locul în care timpul parcă se opreşte. Case părăsite, oameni îmbătrâniţi şi copii tot mai puţini pe uliţe sunt elementele care compun imaginea ce se conturează atunci când păşeşti pe aceste meleaguri. Cu un trecut încărcat de evenimente, comuna se zbate să continue să scrie file în cartea de istorie, deşi an de an pierde tot mai mulţi localnici, iar numărul mic de copii închide şcoli.
Aflată la graniţa cu judeţul Mehedinţi, comuna Carpen are mai degrabă aspectul unei aşezări montane, cu case răsfirate pe dealuri, cu râul Desnăţui, care o traversează, şi pajişti întinse. Localitatea în care nu mai sunt mai mult de 2.500 de locuitori a început să îşi scrie istoria încă din perioada mezolitică. „S-au făcut săpături în anul 1952 de arheologi de la Bucureşti, în frunte cu Constantin Nicolăescu-Plopşor, pe Valea Desnăţuiului, iar urmele datează din perioada mezoliticului. S-au descoperit primele vase de lut, folosite pentru provizii, iar acest lucru atestă începuturile agriculturii pe teritoriul comunei Carpen. În perioada în care am fost profesor, am descoperit întâmplător foarte multe topoare neolitice, adevărate perle, iar mulţimea acestor topoare atestă intensitatea de locuitori pe teritoriul comunei. Din epoca romană avem pe teritoriul comunei Carpen brazda, care începe din Cleanov, din câmpul Bălăciţei, şi brăzdează întregul teritoriu al comunei, de la est la vest, pe o distanţă de nouă kilometri. Ea datează din vremea Împăratului Constantin cel Mare şi apără acea fâşie de teritoriu nord-dunărean pe care el o anexează Imperiului odată cu mutarea capitalei de la Roma la Constantinopol. Acest lucru m-a făcut pe mine să consider că Sfântul Împărat Constantin este cel mai important personaj al comunei şi am propus consiliului comunal ca ziua localităţii să fie de Sfinții Constantin şi Elena“, a spus Nicolae Iordache, fost profesor de istorie la Şcoala din Carpen.
Povestea satelor din Carpen
Situată la 50 de kilometri de Craiova, comuna se compunea din satele Cleanov, Carpen, Boca şi Gebleşti. Satul Boca nu mai figurează în nomenclatorul localităţilor din România, fiind ataşat de satul Carpen. Fiecare dintre aceste aşezări are povestea lui. „Cleanov este o denumire slavă. Atestarea documentară apare în prima parte a secolului al XVI-lea, dar în realitate satul este mai vechi. Cleanov înseamnă vale îngustă în slavă, exact cum arată Valea Desnăţuiului. Eu cred că aceste sate au o origine slavă. În Cleanov, dar şi în celelalte sate erau mulţi locuitori cu origine sud-dunăreană. În ceea ce priveşte satele Carpen, Boca şi Gebleşti, acestea sunt sate de moşneni, formate prin roire. Există o legendă potrivit căreia fiii întemeietorului Carpenului s-au aşezat aici şi au întemeiat Boca şi Gebleşti. În perioada domniilor fanariote, populaţia satelor le-a părăsit din cauza molimelor, dar, mai ales, a obligaţiilor fiscale pe care trebuia să le plătească. Mulţi dintre oameni plecau, dar fanarioţii nu suprimau impozitele, aşa că satele au fost părăsite în totalitate. Un general austriac care a trecut cu armata pe aici în timpul expediţiilor notează în jurnalul lui că sunt sate părăsite. La un moment dat, atât la Carpen, cât şi la Cleanov s-au stabilit sloboziile. Fanarioţii au realizat că nu e bine ca populaţia să fie fugară şi au dat legea satelor slobode, conform căreia cei care se aşezau aici erau scutiţi de dare sau plăteau parţial. Atât la Carpen, cât şi la Cleanov au fost slobozii, iar Carpen, din sat de moşneni, devine mixt, de clăcăşi şi moşneni. De la Gebleşti s-a ridicat o familie de mari boieri, familia Geblescu. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cinci Gebleşteni erau printre cei mai mari boieri ai Olteniei. Aceştia provin dintr-o familie de moşneni şi momentul în care devin din arendaşi şi negustori boieri este anul 1864, când Ioniţă Geblescu cumpără treimea de la Braboveanu, iar el găseşte de cuviinţă că e mai bine să îi mute pe ţărani de la Boca la Carpen, acolo unde cumpărase altă curea şi aşa se face că la 1864, satul se completează cu partea numită Faţă“, povesteşte Nicolae Iordache.
Începuturile şcolii
Începuturile şcolii în Carpen datează din 1838. Revoluţia de la 1848 duce la desfiinţarea acesteia, iar învăţământul va fi reluat în Carpen abia în 1859. „Prima şcoală este şcoală regulamentară. Potrivit regulamentului organic, o legislaţie întocmită în perioada ocupaţiei militare ruse, care a avut un extraordinar efect de modernizare, în 1838 ia fiinţă şcoala regulamentară în toate satele din Ţara Românească, inclusiv la Carpen, Gebleşti şi Cleanov. Şcoala de la Cleanov avea cei mai mulţi elevi, 22, pe când la Carpen şi Gebleşti sunt câte 10. Şcoala regulamentară va funcţiona până la 1848 pentru că Revoluţia de la 1848 aduce şi desfiinţarea ei. Următorul început al şcolii din Carpen este legea lui Alexandru Ioan Cuza, dar, spre deosebire de şcoala regulamentară care a luat fiinţă simultan în toate satele, şcoala lui Alexandru Ioan Cuza se va înfiinţa treptat. La Cleanov în 1859, la Carpen în 1872 şi la Gebleşti în 1882. Aici îşi are originea unul dintre cei mai mari miniştri, Constantin Angelescu, mare constructor de şcoli. A venit la Gebleşti şi sătenii îl primeau cu bucurie, îi spuneau ministrul nostru“, povesteşte Nicolae Iordache.
„Istoria viitoare a comunei Carpen e scurtă“
La Carpen şi Cleanov există şi în prezent unităţi de învăţământ, în timp ce la Gebleşti nu mai funcţionează, din lipsă de copii. Din păcate, viitorul se arată sumbru şi pentru Şcoala de la Carpen pentru că, dacă altădată existau serii cu 50-60 de copii pe an, acum numărul lor este foarte redus. „Cea mai mare problemă, pe care nici Dumnezeu nu o poate rezolva, este lipsa populaţiei. Tinerii nu mai fac copii, iar localitatea e aproape pustie. Gebleştiul este ca şi părăsit. Cu câţiva ani în urmă, în Carpen erau vreo 3.000 de locuitori. În ultimii ani s-au pierdut 400 – 500 de locuitori şi dacă fenomenul merge în acelaşi ritm, mă tem că istoria viitoare a comunei e scurtă“, a mai spus Iordache.
Autorităţile susţin că încearcă să schimbe soarta localităţii şi să atragă tinerii în comună. Totodată, spun că fac demersuri să îmbunătăţească nivelul de trai al localnicilor, care sunt nevoiţi să poarte cizme de cauciuc de toamna până primăvara, dar şi atunci când plouă pentru că uliţele neasfalate sunt pline de apă şi noroi. „Am băgat 28 km de reţea de apă, 28 km de reţea de canalizare şi am început să pietruim străzile, iar anul acesta cred că vom asfalta 8 km. De asemenea, avem un proiect pe POCU (Programul Operațional Capital Uman – n.r.), prin cadrul căruia în Carpen se vor face afaceri care vor crea cel puţin 15 locuri de muncă în următorii trei ani“, a spus primarul Ştefan Vasilca.
