Locuri de taina

Alerg si acum dupa Sarbatorile de iarna ale copilariei mele. Nu pot sa uit niciodata soba cu plita, in jurul careia am trait fascinatia locului uitat de lume. Imi doream pe atunci ca Oltenia mea sa fie acoperita de zapezi, astfel incit sa fiu izolat de restul lumii, sa nu mai pot ajunge nicaieri, sa ramin linga soba mea cu plita. De ce sa-mi doresc sa plec altundeva daca mie imi era bine acolo, daca sufletul meu se cuibarise linga motani torcind, torcind si el in ritmul zapezilor de afara. Sint si acum indragostit de roboteala si agitatia alor mei dinaintea taierii porcului. Imi infundam urechile cind trebuia sa-l taie, nu voiam sa-l aud, iar dupa ce era sacrificat eram linga el, uitind intr-o secunda ca putin mai inainte fusese viu. Si acum simt gustul de la pomana porcului acelor vremuri. E suficient sa inchid ochii si incepe sa miroasa ca-n copilaria mea, incep sa visez la miinile mamei mingiind aburii, miinile mamei alintindu-ma cu mirosul lor de cirnati si jumari. Stiti, pe atunci lumea incepea si se termina cu hornul casei mele, cu soba mea cu plita, cu cei dragi mie. Timpul statea pe loc. El bate si acum in inima mea. Este ca un tinut virgin care poate sa fie doar visat si de-atunci, pentru totdeauna, necalcat. Daca in aceste zile n-aveti parte de prea multe bucurii, scoateti dintre amintiri aceste locuri de sarbatoare si taina si lasati-le sa va bata in piept.

Sarbatori fericite!