“ E-atat de-nalta noaptea, incat motiv n-ar fi,
Sa ne-ntristeze-atata o zi care s-a dus,
Caci rasarit succeede oricarui dus apus,
Dar ziua ce urmeaza e, totusi, alta zi.”
De anumite momente, e bine sa se ne aducem aminte.
Sa le comemoram cum se cuvine. Altfel totul s-ar duce “pe apa sambetei”.
Asa se numea si rubrica sub al carei titlu isi publica editorialele sale, sambata de sambata,
Domnul profesor Cezar Avramescu.
La sfarsitul lui martie 2007, Dom’ Profesor a plecat dintre noi-dincolo.
Sunt 10 ani de-atunci.
Citesc si azi, online, Gazeta de Sud, zi de zi, in care, la rubrica “Opinii”, caut editorialul.
Dar nu mai gasesc niciunul in genul celor cu care Dom’ Profesor ne obisnuise.
Uneori, dadea raspuns cititorilor la comentariile un pic rautacioase. Cu atata calm si cu atata delicatete.
« Cu ingadunta dv., doresc sa va asigur de intentia mea de a face altfel de ziaristica. O ziaristica in care sa-si aibe loc frumosul, sufletul, stramosii ,tara. Din care sa alung barfa seaca, insulta, grosolaniile si sa le schimb cu un un zambet pitit in spatele unei lacrimi. »( « Si reciproca e adevarata »-17 martie 2007)
Dar totul trece…. Asta e…
Ne punem, insa, azi intrebarea legitima : „Ce facem cu Trecutul?”
Sa-l aducem in actualitate si sa-l folosim?
Sa ne folosim de Trecut ca sa intelegem mai bine cine suntem?
Si sa invatam din el ce e de invatat?
Da, lumea evolueaza. Dar nimeni nu poate sa prevada cum va arata lumea. Nici maine, si nici mai tarziu.
Lumea de azi nu arata, insa, deloc asa cum ar fi vrut Dom’ Profesor.
Nici frumosul, nici sufletul, nici stramosii, si nici tara nu par sa aiba loc in ziaristica de azi.
Ci tot “barfa seaca, insulta, grosolaniile’’, de tot felul, sunt la ordinea zilei.
Nici despre Trecut nu putem sa prevedem ce se va intampla cu el. Desi e la indemana noastra sa
stim cum si ce a fost si ce avem de facut cu el.
Sub actiunea timpului, uitarea actioneaza fara mila.
De aici, probabil, si lipsa de inspiratie a autorului acestui mic, dar respectuos remember.
Pentru a o suplini, am sa fac apel la cateva versuri ale Domnului Profesor:
“Satui de zei flamanzi, veni-va clipa, poate,
Cand vom salta genunchii si fruntea din noroi,
Si sloboziti de patimi vom regasi in noi,
Racoarea parfumata a viselor curate.
Si, cine stie, poate ne-om regasi si noi!”
(Poezia “Tristeti”, volumul “Nelinisti”, de Cezar Avramescu)
“De vrem bogate roade, s-alegem bob curat,
Sa ne spalam pe fata, pe maini si pe picioare,
Cu roua diminetii si aurul din soare,
Si s-aruncam din noi tot ce-i de-aruncat!
Caci sa iubim paduri noi nu mai stim. Pacat!”
(“In veacul nostru”, de Cezar Avramescu)
A bon entendeur, salut!
Ion Cotoi, NY
