Irespirabila Românie. O posibilă explicaţie pentru succesul lui Liviu Dragnea şi al Tel Drum

„E şocant, tocmai m-am întâlnit cu un antreprenor român de succes care nu mai concepe să trăiască în România şi pleacă definitiv, cu copii şi soţie“, mi-a spus de curând un înalt oficial european. Tentaţia plecării în rândul elitelor profesionale e uriaşă. Tot mai mulţi români cu acces la informaţie se sufocă în atmosfera irespirabilă din ţară. Cazul Dragnea spune tot: un personaj care beneficiază de averile uriaşe strânse de familie şi de prieteni, fără vreo explicaţie validă economic. Dar asta nu e singura problemă: există senzaţia că Dragnea face parte dintr-o categorie aparte de români, la fel ca Sebastian Ghiţă pe vremuri: protejat de oameni influenţi din servicii, alimentat de stat cu contracte inimaginabile.
Dezvăluirile despre Liviu Dragnea vin pe bandă rulantă şi toate au legătură cu Tel Drum, compania pe care a privatizat-o când era preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman. Se duce la distracţie în Brazilia la proprietăţile oamenilor din Tel Drum, fiul său a primit practic gratuit de la Tel Drum o afacere înfloritoare cu porci, se duce la vânătoare în pădurea Tel Drum şi, în fine, merge şi la pescuit pe o minideltă tot de la Tel Drum. Dragnea spune că nu are nici o legătură cu atotprezenta firma Tel Drum, ale cărei acţiuni sunt la purtător (imposibil de verificat, deci, cine e proprietarul real).
Dar vedem cum compania de construcţii Tel Drum a devenit în ultimii zece ani un beneficiar uriaş al contractelor cu statul. HotNews.ro scria în 2014 că Tel Drum a avut o serie excepţională de contracte câştigate cu statul de când Liviu Dragnea a intrat în guvern: peste 100 de milioane de euro în trei ani.
România Liberă a scris anul acesta despre contractele cu statul ale Tel Drum în zece judeţe, în valoare de 430 de milioane de euro în ultimii zece ani.
Un asemenea model de succes fulminant am mai văzut la un singur holding: Asesoft, deţinut de Sebastian Ghiţă. HotNews.ro a scris de-a lungul timpului zeci de articole despre cum galaxia Asesoft a drenat sute de milioane de euro din banii statului prin contracte în IT. Era de atunci evidentă protecţia primită de Ghiţă de la personaje din vârful comunităţii de informaţii. Acum, cu Ghiţă căzut în dizgraţie şi dezvăluiri venite pe bandă rulantă despre relaţiile şefului Asesoft cu George Maior şi Florian Coldea, intuim că realitatea era altă: Ghiţă nu era protejat de SRI, ci era instrumentul SRI.
Revenim la tiparul Asesoft – Tel Drum. Vă amintiţi anii 2013-2015, când SRI trimitea la DNA zeci de sesizări transformate apoi în dosare despre baronii locali? Au căzut aproape toţi marii baroni PSD şi PDL, dar de Liviu Dragnea şi Tel Drum nu s-a atins nimeni. Nimeni nu vedea afacerile Asesoft, nimeni nu vedea afacerile Tel Drum.
Poate nu întâmplător, Liviu Dragnea şi Sebastian Ghiţă sunt prieteni, iar RTV pare în acest moment o televiziune predată de Ghiţă cu totul lui Dragnea. Ghiţă şi Dragnea par să facă parte din aceeaşi lume, păpuşi manevrate de aceleaşi mâini nevăzute. Doar că, la fel ca în cazul Ghiţă, e posibil ca şi Dragnea să încerce să scape de sub control, să se creadă chiar Dumnezei, uitând că toată puterea le-a fost împrumutată temporar.
Nu avem acum dovada că între Liviu Dragnea şi capi ai SRI a existat aceeaşi simbioză ca în cazul Ghiţă. Dar sunt multe indicii şi semne de întrebare.
De aici şi senzaţia că Dragnea e intangibil, că e mai presus de toate. Senzaţia că orice ar face, există o mână invizibilă care îl protejează şi îi garantează succesul în afaceri, lui şi mai ales prietenilor de la Tel Drum. Singura vulnerabilitate pentru Dragnea vine de la DNA şi judecători: a primit deja o condamnare cu suspendare în Dosarul Referendumul, iar noul proces e în plină desfăşurare.
Suprapuneţi această senzaţie de Superman Penal peste realitatea ultimelor trei luni produsă de PSD-ALDE și veţi avea o imagine cam neagră. OUG 13 – continuată de atacurile la Justiţie din parlament, oamenii de casă puşi de Dragnea pe unde a apucat, promisiunile de creşteri salariale majore pentru bugetari în ciuda realităţilor economice, operaţiunea de distrugere a cercetării, jocul iresponsabil cu marile contracte din Apărare, dezastrul din Sănătate, numirea unui şef fără mare anvergură la ICR.
Ce primim la schimb? O ţară condusă cam cum conduce Gabriela Firea Bucureştiul: mult spectacol de prost gust, mult scandal, investiţii utile zero în Sănătate, Educaţie şi Infrastructură de Transport.
Practic, ce vede orice om de bun-simț e că România patronată acum de Dragnea nu s-a schimbat fundamental după Revoluţie: puterea e concentrată în mâna câtorva, restul primesc firimituri. De fapt, ăsta e sistemul patronat de Ion Iliescu, la presiunea vechilor securişti transformaţi în oameni de afaceri şi păpuşari de politicieni.
O mână de oameni au sufocat sectoare economice asupra cărora au monopol sau oligopol, au sufocat sectoare esenţiale precum Educaţia şi Sănătatea, văzute doar ca bidoane uriaşe de colectat bani tot pentru ei.
Au transformat România într-o ţară irespirabilă pentru milioane de oameni. Primii au plecat în 1990, după mineriada din iunie, când au înţeles ce fel de Românie se construieşte; erau mulţi membri ai elitei intelectuale. A urmat în anii 2000-2007 o emigrare a disperării, a oamenilor care nu-şi găseau locuri de muncă. Ce se întâmplă acum e o emigraţie la fel de dureroasă: migrează elitele profesionale, mai ales cei din profesiile liberale, care au bani, dar nu au aer. Oameni care se sufocă într-o ţară confiscată, ţara democraţiei cu epoleţi, cum o definea Dan Tapalagă. Oameni care au inspirat cu voluptate aerul libertăţii reale din străinătate şi nu pot rezista în simulacrul de democraţie din România.