Frumusetea zilelor de Craciun petrecute in casa mirosind a brad si cozonaci, alaturi de familie si de cei dragi, este greu de egalat de toate celelalte sarbatori ale anului la un loc. Copiii si batrinii sint cei care se bucura cel mai mult de aceste zile. Daca micutii il asteapta cu nerabdare pe Mosul incarcat cu daruri, batrinii vor sa-si revada copiii si nepotii. Sarbatoarea care le prilejuieste intilnirea cu cei care nu au avut timp sa ii viziteze prea des le umple sufletele de recunostinta. Dar Craciunul nu este pentru toti motiv de bucurie. In Caminul de batrini, sute de oameni asteapta aceasta perioada a anului cu resemnare, cu umerii girboviti de virsta si de singuratate. Si parca nicicind orele nu trec mai greu decit intr-o zi de Craciun in care un batrin singur isi asteapta copiii care l-au uitat de mult. Stie ca nu vor veni, dar el totusi asteapta. Cine stie, de Craciun se mai intimpla si miracole…!
„Am doua fete si un baiat. Nu a venit nici unul sa ma vada, nici macar in ziua de Craciun. N-au venit niciodata in patru ani de cind stau in camin. Sint orb de noua ani si tare greu imi este. Dar eu le urez la toti sanatate si Sarbatori fericite si sa ii fereasca Dumnezeu de o soarta amarita ca a mea“, a spus cu glas tremurat Ion Alexandru, un batrin de 77 de ani. Nea Ion nu este singurul batrin „aruncat“ de copiii lui in lada cu amintiri. Ca el sint multi. Craciunul si-a pierdut insemnatatea si a devenit pentru ei o zi nu cu mult diferita de celelalte. O masa mai bogata si darurile primite de la diferite institutii nu pot sa inlature tristetea si insingurarea acestor batrini.
Doar cinci batrini si-au petrecut Craciunul in sinul familiei
„Foarte putini batrini au fost luati acasa de catre copii sau rude in acest an. In institutia noastra exista 501 persoane si dintre acestea numai cinci au plecat sa isi petreaca aceste zile acasa, ceea ce inseamna foarte putin in comparatie cu ceilalti ani“, a spus Mihaela Diaconeci, directoarea institutiei. Cei mai norocosi au primit vizite din partea rudelor. Citeva ore impreuna cu cei dragi sint totusi mai bune decit nimic. „Au venit nepotii pe la mine, dar au plecat repede pentru ca au si ei serviciu“, s-a luminat pentru o clipa la fata Stefania Miu, de 70 de ani. …„Mi-a vindut casa un nepot al meu. Si acum stau aici…“, si-a amintit insa batrinica in secunda urmatoare, cu lacrimi in ochi. Altii au incercat sa uite de singuratate si s-au straduit sa aduca spiritul Craciunului si in camerele lor de la camin, chiar si numai prin aroma sarmalelor pe care le-au pregatit chiar ei. Slujba de Craciun a fost cel mai important eveniment al acestei perioade a anului, care i-a scos putin din monotonia zilelor insirate parca pe ata. Si Dumnezeu a fost singurul prieten care le-a alinat singuratatea si pe care l-au primit in odaile mai goale si mai triste ca niciodata.
A mai trecut un Craciun peste aceste suflete girbovite de tristete si toti stiu deja dorinta pe care si-o vor pune in noaptea dintre ani: sa nu mai apuce sa traiasca inca un Craciun atit de trist.
