Căminele de nefamilişti din Craiova sunt o pată neagră a oraşului. Condiţiile în care îşi duc traiul sute de oameni în camerele înguste din cămine sunt inumane, la limita suportabilităţii. Blocuri dărăpănate, holuri strâmte şi întunecate, băi infecte şi lucruri îngrămădite pe coridoare – acesta este mediul îngrijorător în care oamenii cu puţine posibilităţi financiare sunt nevoiţi să trăiască.
Am vizitat de curând mai multe cămine de nefamilişti din Craiova, iar senzaţia pe care aceste blocuri o dau, încă de la prima vedere, este aceea că nu vrei să te întorci prea curând într-un astfel de loc. Primele blocuri la care am mers au fost 4B şi 5B de pe strada Henri Coandă, din cartierul Valea Roşie. Încă de pe holul de la parter te izbeşte un miros greu, iar întreg coridorul este ca o grotă. Nu există nici un bec cu ajutorul căruia să te poţi direcţiona către o uşă sau către baia comună. Fără lanternă, trebuie să mergi pe bâjbâite, cu mâinile pe pereţi. Pe un alt hol, lipit de cel principal, am găsit una dintre băi. Un focar de infecţie în care poţi intra doar dacă te ţii de nas. Imaginile sunt înfiorătoare şi se vede că nimeni nu a mişcat un deget pentru a schimba ceva. Toaletele sunt murdare, ruginite şi neschimbate de zeci de ani. Pereţii mucegăiţi emană şi ei o duhoare greu de respirat, iar încăperea folosită în urmă cu ceva vreme pentru duşuri este plină de sticle şi doze goale. Deşi pare greu de crezut, aceste băi încă sunt folosite de oamenii care nu au avut posibilitatea să îşi facă baie în cameră. Într-una din băi, o ţeavă groasă s-a spart şi apa curge cu presiune. Nimeni însă nu s-a ocupat până acum de repararea ei. Administratorul celor două cămine dă vina pe lipsa banilor, dar şi pe oameni. „Mulţi locatari sunt oameni răi. Femeia de serviciu face curăţenie în fiecare zi, însă nu se păstrează. În legătură cu ţeava, ştiu de situaţie, însă habar n-am de câte zile este spartă. Din câte am înţeles s-a dus un om să cumpere ce trebuie pentru a o repara, ca să nu mai fie pierderi. Toaletele comune mai sunt folosite de câteva persoane, cei mai mulţi dintre locatari şi-au făcut băi în casă. O să încercăm să le facem ceva, să facem reparaţii sau să le închidem, însă nu sunt bani. Curent electric nu este pentru că reţeaua blocului este veche şi nu am avut bani să ne legăm la reţeaua nouă de electricitate. Oamenii care au vrut au mai scos pe hol“, a spus Marius Florescu. Mulţi dintre locatari şi-au făcut băi în camerele în care oricum abia au loc, mai ales cei care au copii. „Aici nu s-a investit nimic de ani de zile. Oamenii nu au grijă de nimic, administratorul nu se ocupă. Pe casa scării e beznă. La etaje mai sunt geamuri şi mai intră lumină. Ne-am mai pus noi becuri pe la uşi. Asta e situaţia, nu avem unde să ne ducem. Eu mi-am făcut baie în casă, chiar dacă am rămas cu spaţiu foarte puţin“, a povestit o locatară din blocul 4B.
„Ne spălăm copiii în cameră, la lighean“
La alte două cămine, 7 şi 8, de pe strada 22 Decembrie 1989, situaţia este la fel de cruntă. Condiţiile mizere în care trăiesc oamenii te fac să crezi că ne aflăm în urmă cu cel puţin 50 de ani. Blocurile arată groaznic și toate coridoarele au pereţii murdari. În băi, WC – urile turceşti sunt mizerabile, pereţii sunt scorojiţi şi negri din cauza mucegaiului, ţevile sunt foarte vechi şi ruginite, uşile stau să cadă. În multe dintre sălile de baie, lumina lipseşte, iar înainte să intrăm într-una din aceste încăperi, o locatară ne-a avertizat: „Aveţi grijă să nu iasă vreun şobolan“. Oamenii care locuiesc aici sunt nemulţumiţi, dar în acelaşi timp ştiu că nu sunt bani la asociaţie. „Casa scării nu s-a mai zugrăvit de 23 de ani, de când stau aici. Ne facem baie în cameră, avem boilere la robinete. Spălăm copiii la lighean. La toaletă ne ducem la băile comune, unde să ne ducem? Pe stradă nu putem… Asociaţia chiar nu are bani pentru că sunt mulţi restanţieri, dar Olguţa Vasilescu ne-a promis că ne face blocurile, că le reabilitează. Nu le-a făcut, au fost doar promisiuni. La un cutremur cad blocurile pe noi“, a spus o femeie care locuieşte într-unul dintre căminele de pe strada 22 Decembrie 1989.
Administratorul celor două blocuri spune că este legat la mâini şi că nu are cum să investească aici pentru că foarte mulţi locatari nu îşi plătesc datoriile la întreţinere. „Condiţiile respective sunt pentru că oamenii nu plătesc. În căminele 7 şi 8 sunt aproximativ 40 de camere pentru care oamenii mai plătesc chirie, restul sunt cumpărate. Dacă se face ceva, imediat se distruge la loc. Unii au această plăcere, să strice tot ceea ce se face. Bani nu există pentru că sunt foarte puţini oameni care îşi achită datoriile. Şi cei care nu au datorii s-au săturat să achite ei reparaţiile. Banii de pe chirii se duc către primărie. RAADPFL-ul ne-a ajutat doar când au fost probleme mari. De exemplu, atunci când a fost nevoie să scoatem apa din subsoluri. În rest, pentru aspect şi pentru condiţiile din băi ar trebui să cotizeze cei care locuiesc aici. Altfel nu avem cum să modernizăm ceva“, a declarat Ileana Popescu, administratorul căminelor 7 şi 8 de pe strada 22 Decembrie 1989, din cartierul Valea Roşie.
Căminele de pe Putnei şi Ion Ţuculescu, mai curate
Căminele C2 şi C5 de pe strada Putnei sunt mai îngrijite, semn că locatarii s-au implicat mai mult. Însă băile arată la fel de rău din cauză că de zeci de ani nimeni nu a schimbat nimic. Aici doar oamenii care stau la parterul blocurilor au reuşit să îşi facă băi în camere.
Problema cea mai mare pentru care investiţiile în aceste blocuri lipsesc cu desăvârşire a fost cauzată de furturile repetate ale unor administratori. „Sunt probleme în băi, dar nu putem să rezolvăm nimic din cauză că nu avem bani. În primul rând, trebuie să plătim utilităţile. Administratorii care au fost până acum au furat foarte mulţi bani. Avem cam 1.100.000 de lei lipsă. Există multe procese, abia putem să plătim din utilităţi, avem înştiinţări de pe la toate companiile. Suntem în pericol să ni se taie apa rece. Avem un fond de reparaţii de 10 lei, dar nu reuşim să îl folosim pentru reparaţii, ci tot pentru plata datoriilor la utilităţi. Sunt deja mulţi oameni care şi-au amenajat băi proprii ca să nu le mai folosească pe cele comune. Ar fi bine dacă ar putea să îşi facă toată lumea, dar au şi ei un spaţiu destul de mic şi se face şi igrasie“, a declarat Ion Cristescu, preşedintele Asociaţiei căminelor 2 şi 5.
În cartierul Lăpuş, căminul de pe strada Ion Ţuculescu, din vecinătatea Şcolii Generale nr. 37 „Mihai Eminescu“, arată deplorabil, însă în interior oamenii păstrează curăţenia. Cu toate acestea, băile arată la fel de urât ca în toate celelalte cămine, însă mirosul respingător nu există. „Noi ne-am făcut băi în camere, băile nu prea mai sunt folosite, dar tot trebuie să se fie curăţenie în ele, chiar dacă sunt vechi. Gătim în bucătăriile comune, avem fiecare aragazul nostru. Trebuie să ne descurcăm cumva, dacă nu avem posibilitatea să ne mutăm la apartament. Asta e, sunt bani foarte puţini“, a spus o locatară.
Căminele de nefamilişti din Craiova par să fi fost uitate de autorităţi, iar condiţiile de viaţă din interiorul lor sunt departe de a fi numite decente.
