Bolnavi. Încruntați. Loviți de o soartă grea și umiliți de un sistem medical în care contribuie lunar cu bani. Este soarta multor pacienţi din România care de aproximativ doi ani trăiesc același calvar. Medicamente de care depinde viața lor nu se mai găsesc, în ultimii doi ani dispărând de pe piaţă în jur de 1.800. În lipsa unei reacții a autorităților, pacienții fac eforturi financiare și își cumpără medicamentele din alte țări. Cei care nu își permit rămân condamnați la suferință. Lipsesc multe dintre medicamentele importante pentru pacienții care suferă de boli neurologice. Imunoglobulinele, esențiale pentru mulți dintre bolnavi, nu se mai găsesc de mult timp la Spitalul Județean de Urgenţă Craiova.
Loviți de o boală care le răpește puterea de a mai merge și a se mișca normal, bolnavii de Parkinson sunt, de cele mai multe ori, condamnați să depindă de ajutorul familiei. Trecuți prin toate etapele, de la şocul diagnosticului şi negarea acestuia, la faza de revoltă şi luptă, pacienții cu Parkinson se confruntă de aproape o jumătate de an şi cu lipsa medicamentelor de care depinde viața lor. Boala nu se vindecă, dar poate să fie stăpânită cu ajutorul tratamentului. Din cauza scăderii prețurilor medicamentelor, în vara anului 2015, mulți producători refuză să mai aducă în România medicamente esențiale, iar bolnavii se chinuiesc să le găsească înlocuitoare sau să meargă în străinătate să le cumpere pe cele care au dispărut din țară.
Metodologia de calcul a prețurilor trebuie regândită
În ultimii doi ani, din România au dispărut aproximativ 1.800 de medicamente. Un număr foarte mare, adică un sfert din numărul total de medicamente de pe piața farmaceutică din ţara noastră, spune Dan Zaharescu, director executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM). Cauza? O metodologie de calcul a prețului medicamentelor neadaptată la contextul european. „Situația a ajuns pe masa primului-ministru, au fost discuții legate de ce se întâmplă. Una dintre cauzele principale ale disparției medicamentelor de pe piață este actuala metodologie de calcul a prețurilor care a fost gândită înainte ca România să intre în UE, adică în anul 2004. În condițiile în care acum România este stat membru UE, un asemenea mecanism nu ne ajută, trebuie să avem o metodologie de preț adaptată la contextul în care trăim. Din iulie 2015 au dispărut aproximativ 1.800 de medicamente, ceea ce este foarte mult, toate categoriile de pacienți sunt afectate“, susține Dan Zaharescu.
„Marea problemă este că ne lipsesc medicamentele vitale“
Ignorați de multe ori de autorități, pacienții își duc durerea singuri, izolați, ascunzând povești cutremurătoare și lecții de viață. O astfel de poveste este cea a lui Dan Răican, unul dintre bolnavii de Parkinson din România. În 1999, a început să şchiopăteze de un picior, iar în partea stângă a corpului a apărut un tremur, doctorii credeau că a suferit un accident cerebral vascular. După doi ani de tratament şi un consult la Spitalul „Badgasar-Arseni“ din Bucureşti, Dan a primit adevăratul diagnostic: Parkinson. Din acel moment, viața i s-a schimbat în totalitate. A început să lupte cu boala. Fără prea mult sprijin, a învățat să își înceapă fiecare dimineață cu doza de medicamente. „De 16 ani trăiesc cu această boală și știu ce înseamnă toate greutățile prin care trec bolnavii. Acum, marea problemă este că ne lipsesc medicamentele vitale. De mult timp lipsește unul dintre medicamentele esențiale – Madopar. Producătorii și Ministerul Sănătății nu s-au înțeles la preț, iar noi suntem la mijloc, lăsați fără formă de apărare. Am făcut nenumărate demersuri către autoritățile care ar putea să rezolve această situație, dar ne-am ales doar cu promisiuni“, a spus Dan.
Există medicamente înlocuitoare, dar sunt generice, și nu pentru toți pacienții sunt eficiente. „Sunt mulți bolnavi care nu mai au acest medicament și nu au același răspuns terapeutic la înlocuitoare. De la gradul trei al bolii au ajuns la gradul patru. Cei care își permit merg în Bulgaria sau în alte țări vecine și cumpără Madopar de acolo. Este o situație foarte grea“, adaugă Dan Răican.
Imunoglobulina lipsește, pacienții – în pericol
Lista medicamentelor care au fost retrase din România este lungă. Este şi cazul Imunoglobulinei. Medicii neurologi spun că atunci când pacienții au nevoie de un astfel de tratament sunt trimiși la alte spitale din țară, dar că și acolo se găsește destul de greu. „Imunoglobulinele sunt medicație care se administrează doar în spital, în cazuri selecționate. Se pot cumpăra, dar sunt scumpe. Am avut o pacientă care și-a cumpărat tot tratamentul, a dat 30.000 de lei. Sunt o mare necesitate în spitalul nostru. Am făcut solicitări, dar mi s-a spus că nu au fost ofertanți, nu s-au prezentat firme la licitație. Imunoglobulina ne trebuie în special la pacienții care au meningoencefalită sau în miastenie. Cei cu miastenie chiar au viața pusă în pericol din această cauză. Avem astfel de pacienți, iar în momentul în care unul dintre ei vine în urgență ar trebui să le asigurăm tratamentul. Când nu avem această posibilitate îi trimitem la alte spitale care au, dar nici acolo nu se găsește permanent“, explică dr. Dorina Iovănescu, șefa Secției de Neurologie de la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Craiova.
Lipsa medicamentelor afectează și pacienții care suferă de epilepsie. „Madopar lipsește de câțiva ani. Lipsește și Tripeltal, care este foarte bun în epilepsie. Distonocalmul, un medicament foarte bun și ieftin, a dispărut de foarte mult timp. Madoparul are ca element de bază levodopa, care este medicamentul de elecție în boala Parkinson. El se găsește în mai multe medicamente, unul dintre ele are și alte componente care sunt foarte bune, se numește Stalevo, acesta nu se recomandă tuturor pacienților, dar este singurul care se poate da acum. Acesta este medicamentul generic și nu toți pacienții oferă un răspuns bun la el. Se mai găsește un alt medicament înlocuitor, dar la unii merge, la alții nu“, completează dr. Dorina Iovănescu.
„Motivele pentru care ei își retrag aceste autorizații sunt fie de fabricare, fie de preț“
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) este instituția aflată în subordinea Ministerului Sănătății care dă autorizația medicamentelor ce intră pe piața românească. Anca Crupariu, șefa Departamentului politici şi strategii în cadrul ANMDM, spune că este o mare problemă legată de imunoglibuline, care sunt utile pentru mai multe afecțiuni, dar lipsesc. „Medicamentul Madopar a plecat de pe piața farmaceutică din decembrie 2015. Acum este o problemă și la antiepileptice, cu Tripeltal. Alt medicament oncologic de primă linie este în aceeași situație. Distribuitorii fac contract cu un deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentului și ei își retrag aceste autorizații, unii le retrag temporar, alții definitiv. La imunoglobuline este vorba de o discontinuitate temporară, dar problema este că nu există pe piață. Motivele pentru care ei își retrag aceste autorizații sunt fie de fabricare, fie de preț, motive comerciale“, declară Anca Crupariu.
Ce se întâmplă atunci când un medicament dispare din țară
Pentru a aduce pe piață unele medicamente înlocuitoare, la solicitarea comisiilor din cadrul Ministerului Sănătății (MS), ANMDM poate să dea autorizații speciale pentru produse care le pot înlocui pe cele retrase. La MS sunt aproximativ 40 de comisii care trebuie să evalueze situația și oportunitatea aducerii prin autorizație pentru nevoi speciale a unui nou medicament. „La cerere, se pot da autorizații speciale. ANM anunță MS la toate notificările de discontinuitate și atrage atenția când este vorba de o substanță care nu mai are alt reprezentant pe piață. Unele sunt unice, cum e cazul medicamentului Tripelta. Noi anunțăm MS, astfel încât comisiile de specialitate, în număr de 40, să evalueze situația și oportunitatea aducerii prin autorizație pentru nevoi speciale. Ei evaluează necesarul, în cazul în care consideră că molecula e indispensabilă unui grup mare de pacienți, atunci evaluează cantitatea necesară bolnavilor la nivelul țării, pentru un an, și se adresează distribuitorului engros Unifarm, care, pe baza solicitării comisiei de la MS, formulează către ANM cererea formulării unei autorizație pentru nevoi speciale pentru un an. Ei caută medicamentul în alte țări din UE și îl aduc în țară“, explică Anca Crupariu.
Toate aceste proceduri înseamnă pentru pacienți zile pierdute din viață. „Problema nu se rezolvă instantaneu pentru că medicamentele aduse prin această pârghie legislativă trebuie și ele să aibă preț, Unifarm cere un anumit preț, acesta este negociat la MS, dacă medicamentul era compensat el va fi compensat în continuare, dar la prețul negociat cu distribuitorul Unifarm. Lucrurile s-au mișcat în mai multe situații, dar până se mișcă toate aceste rotițe pacienții sunt în așteptare“, conchide Anca Crupariu.
