Maratonistul craiovean Marius Ionescu și-a trecut duminică în palmares o nouă medalie la individual. „Piciul“ a devenit vicecampion național la semimaraton, alergând chiar acasă, la Craiova, dar a cucerit aurul cu echipa. La finalul cursei, atletul legitimat la CSM Craiova și CSM Ploiești, care a participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, a vorbit despre planurile sale și despre greutățile întâmpinate de un sportiv de performanță din România.
Gazeta de Sud: Marius, cum ți s-a părut cursa? Te așteptai să câștigi?
Marius Ionescu: Nu a fost un concurs de obiectiv pentru mine. Anul acesta a fost mai slăbuț în rezultate. Nici locul doi nu este chiar așa de rău, chiar dacă a fost un timp mai slăbuț. Cariera mea sportivă e pe final, dar nu puteam lăsa garda jos la mine acasă. Viața de sportiv nu este așa ușoară. Trecem și prin momente mai grele, avem și momente frumoase, dar trebuie să ne fixăm mereu un obiectiv pentru a avea de ce ieși din casă.
„Nu cred că în următorii trei ani va apărea stadionul de atletism“
GdS: Vrei să te lași înainte de a participa la o cursă de oficială pe viitorul stadion de atletism din Craiova?
M.I.: Care stadion?! Se discută de trei ani… De obicei sunt optimist, dar nu cred că în următorii trei ani va apărea un stadion de atletism. Mă uitam în ultimele zile la noul stadion de fotbal. Arată bine, dar cu atletismul ce facem? Este într-o cădere de ani buni și nu dă nici un semn de revenire. Nu este neapărat din cauza antrenorilor sau a sportivilor, dar faptul că nu ai un stadion de atletism își pune amprenta foarte grav în performanță. Nu ai unde antrena sportivii și rezultatele scad. Eu mă antrenez prin țară, unde există baze mai bune de pregătire. Acum 20 de ani, când mă antrenam la Craiova, stadionul era plin de copii. Acum, dacă mai sunt 20 de sportivi e bine. Asta, pentru că lipsesc cu desăvârșire condițiile de antrenament.
GdS: Ce urmează pentru tine?
M.I.: Fac un nou pas în viață, mă căsătoresc luna aceasta. Va veni o viață de familie, sper să apară și un viitor Ionescu. Nu voi renunța la atletism. Trăiesc cu virusul atletism și nu cred că există antidot. Următoarea competiție cred că va fi peste o lună, încă nu am nimic confirmat. E în afara țării. Ca obiectiv pentru anul viitor este să dobor recordul național la maraton, deținut de Cătălin Andreica. Este un record care la anul împlinește 40 de ani. Până atunci sper să fiu sănătos, să găsesc în continuare sprijin și motivație.
GdS: Cum vă mai ajută federația pe voi, sportivii care participați la cele mai importante competiții atletice?
M.I.: Suportul din partea federației este ca și până acum: când se poate, când nu se poate. Încerc să îi fac să înțeleagă că fără un suport al lor mai mare nu se poate. Dacă suntem realiști, performanțele sportivilor nu au fost după pregătirea făcută în țară. Eu, ca să pot face față la nivel internațional, trebuie să mă pregătesc în afară. În țară este foarte greu. Toate maratonistele noastre s-au mutat în străinătate, acolo sunt alte condiții și altă mentalitate. Să mergi în afară e costisitor. Eu am scos bani din buzunar și foarte puțini știu asta. Nu mulți își permit, pentru că nu au. Cu două mese pe zi se face performanță doar la nivel național, mai mult nu…
Constantina Diță: Unui sportiv îi trebuie cel puțin 3.000 de euro pe lună
Prezentă la Campionatul Național de semimaraton de la Craiova, campioana olimpică la maraton Constantina Diță a vorbit și ea despre nevoia de a investi în sportivi, pentru a obține rezultate la nivel înalt. Pușa, care locuiește peste Ocean, a spus rețeta ei de succes. „Eu am investit foarte mulți bani în mine. În sportul de performanță trebuie să investești și ultimul leu, în refacere, alimentație, masaj. Eu cred că unui sportiv îi trebuie cel puțin 3.000 de euro pe lună, dacă nu chiar mai mult. Depinde în ce țară se pregătește. Eu am mers în SUA pentru că nu aveam în România trasee pentru proba mea. Ultimul bănuț care îl câștigam la competiții îl reinvesteam în mine. Sportivii și antrenorii nu trebuie să aștepte doar să le dea federația. Trebuie să își găsească și sponsori. Am ajuns să câștig aurul olimpic pentru că am combinat munca și banii investiți în mine, iar o medalie de aur la Jocurile Olimpice este mai presus de orice“, a explicat marea campioană.
