Faptul că Liviu Dragnea scapă de dosarul pentru abuz în serviciu, în care urma să fie dată o sentință luna aceasta, pentru că, nu-i așa, ce bizar și ce coincidență, o judecătoare s-a pensionat taman acum, nu-l liniștește pe cel căruia i se spune fie Daddy, fie Pablito (de la Pablo Escobar, bineînțeles, șeful cartetului din Medellin).
Asaltul PSD asupra instituțiilor statului este total și pe toate flancurile. După proiectul legilor justiției, care încearcă să-i subordoneze pe magistrați politicului, PSD a reușit să-și impună, chiar în prima zi de sesiune parlamentară, favoriții din societatea civilă în Consiliul Superior al Magistraturii, cei care ar trebui să vegheze de independența justiției. Revocarea Laurei Codruța Kovesi pare să redevină de actualitate. Un raport controversat, chiar în rândul magistraților, al Inspecției Judiciare privind anchetarea de către DNA a OUG 13 și raportul circului de comisie de anchetă asupra alegerilor din 2009, care emite acuzații de fraudare a prezidențialelor în care implică SRI și DNA, îi creează odiosului Tudorel Toader premisele cererii de revocare a șefei DNA din funcție. Dar acestea nu-i sunt de ajuns lui Liviu Dragnea, care urmărește să-și facă propriul serviciu secret și să pună mâna pe toate arhivele serviciilor secrete. Ideea Autorității Naționale pentru Interceptarea Comunicațiilor subordonată Parlamentului, în realitate un nou serviciu secret, este mai veche, pritocită de Călin Popescu Tăriceanu când era prim-ministru în război cu Traian Băsescu. Proiectul, clasat în parlament, a apărut din nou pe lista de priorități legislative a PSD și ALDE.
Nu sunt un admirator al instituțiilor de forță și cred cu tărie că serviciile secrete ar trebui să se supună unui control civil riguros. Suntem datori să găsim acele proceduri parlamentare prin care serviciile secrete să fie cu adevărat răspunzătoare atunci când eșuează sau când încalcă regulile. Dar este cel puțin suspect ca doi lideri suspectați de corupție, Dragnea și Tăriceanu, primul condamnat pentru fraudarea unui scutin, să mute direcția specializată cu interceptările din cadrul SRI sub autoritatea unei Autorități de Interceptare controlată de Parlament, adică de majoritatea parlamentară, și nu oricum, ci cu oameni, aparatură, dosare în lucru și arhive.
Miza lor transpare clar în câteva articole din noua lege. Entitățile care solicită interceptarea sunt obligate să pună la dispoziția autorității informațiile, documentele sau actele pe care le dețin în legătură cu cererile de interceptare. Adică toate documentele unei anchete în curs. Cu alte cuvinte, ei vor să știe ce știu serviciile secrete sau DNA despre politicienii corupți. Iar dacă instituțiile refuză să pună la dispoziția acestei Autorități informațiile, președintele instituției, numit evident de majoritatea parlamentară, poate decide suspendarea interceptării. Iar Liviu Dragnea nu se mulțumește doar cu prezentul. El vrea să știe tot. Potrivit proiectului de lege, toate instituțiile care au dreptul să solicite interceptarea electronică sunt obligate să pună la dispoziția Autorității toate bazele de date, documentele, evidențele deținute, inclusiv ARHIVELE gestionate de sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională referitoare la activitatea de interceptare. Liviu Dragnea vrea să devină și stăpânul informațiilor.
