Liniştea domneşte peste România. Treptat, visul domnului Dragnea se împlineşte. Totul merge spre bine în cea mai calmă dintre ţări. Guvernul Tudose lucrează, harnic, pentru binele comun, în vreme ce conducătorul suprem dirijează, cu mână sigură, efortul de realizare a societăţii socialiste multilateral subdezvoltate. Liniştea din România de acum este imaginea cangrenei ce acoperă întreg corpul social, o cangrenă ce aduce cu sine miasmele complicităţii, resemnării şi mediocrităţii. Nimic nu poate să ne mai surprindă, nici măcar acoladele ministrului educaţiei, cel care face ca idealul României occidentale în materie de învăţământ să fie o formă de ceauşism rezidual.
Domnul Dragnea a devenit o obsesie naţională şi ceea ce această privire îndreptată exclusiv asupra Domniei sale riscă să ignore este contextul responsabil pentru ascensiunea sa. Asemeni lui Victor Ponta înaintea sa, Liviu Dragnea nu este un accident, ci expresia modului în care PSD acţionează, programatic şi deliberat. Cangrena din România de astăzi îşi are originea într-un partid politic, PSD, a cărui vocaţie unică a fost, chiar de la întemeierea sa, organizarea exploatării cleptocratice a statului. Iluziile ţesute în jurul iluzoriei reformări a PSD trebuie abandonate. În momentul în care ar renunţa la acest mecanism de dominaţie instituţional, PSD ar înceta să existe. PSD se confundă cu statul român însuşi, în baza unei simbioze istorice ce duce spre comunismul ceauşist şi intervalul fesenist.
Cangrena pe care o ilustrează domnul Dragnea este, aşadar, cangrena unui partid-stat. Scopul PSD a fost, în toţi aceşti ani, să limiteze procesul de modernizare etatic, de vreme ce acest proces ar fi condus la erodarea temeliilor sale. Iată un fapt elementar ce merită reamintit, mereu. Cei ce ajung în fruntea PSD, iar domnul Dragnea nu face excepţie, au ca singură agendă consolidarea încremenirii populiste şi rafinarea procedurilor de mituire ale populaţiei. PSD este incapabil de orice altă politică în afara acestei politici de extorcare şi de patronaj, căci această politică este înscrisă în fibra sa, graţie eredităţii comuniste şi feseniste. Întemeiat de regimul Iliescu, acest tipar este exacerbat patologic acum sub regimul Dragnea. Dar spiritul este acelaşi, dincolo de decenii şi de personaje. Abordarea în chestiunea domniei legii este aceeaşi pentru PSD, ca şi în anii lui Adrian Năstase: controlul trebuie să prevină ameninţarea privilegiilor.
Redat acestei durate istorice, domnul Dragnea nu mai are nimic extraordinar, ci se înscrie în logica naturală a PSD. Marasmul, încremenirea, subdezvoltarea sunt obiectivele fără de care PSD nu poate fi imaginat. Domnul Dragnea este cea din urmă înfăţişare a acestui elan fesenist. În anii de după 1989, cu rare excepţii, statul român s-a confundat cu reţeaua fesenistă. Ofensiva de restauraţie de acum este menită a restabili o continuitate instituţională.
Liniştea domneşte în România cangrenată de astăzi. Vocile critice se izbesc de redutele complicităţilor. În clipa în care şi rezistenţa civică se va stinge, victoria lor va fi fost una completă, iar supunerea oamenilor acestei ţări va fi fost una definitivă. Indiferenţa de acum a compatrioţilor noştri este temelia viitorului de aservire colectivă.
Ioan Stanomir – contributors.ro
