Lui Liviu Dragnea nu-i este suficient să dețină și să exercite puterea, vrea să-i fie recunoscută de tot ce mișcă în țara asta, râul, ramul, stradă, ziariști, justiție, președinte. Și aceasta este marea lui frustrare: deși a câștigat alegerile, societatea nu-l recunoaște de stăpân absolut.
Violența la care recurge, verbal sau fizic, prin intermediari gen Mirel Paladă, este o încercare de a impune recunoașterea puterii PSD și internalizarea acesteia de către contestatari și instituții. Dragnea a descris el însuși acest proces, de recunoaștere a puterii, la Antena 3: cei care au procedat așa, vor da socoteală. Vor fi multe ore de nesomn pentru unii. Cei care mai susțin acest sistem corupt (sistemul de justiție – n.a.), sunt din ce în ce mai puțini și nu înțeleg că procesul e ireversibil. Ceea ce s-a pornit nu se va opri. Cedează!
Care e rezultatul așteptat al procesului de recunoaștere? Pasivitatea în fața abuzurilor și ilegalităților PSD și absența contestării publice. Dragnea se așteaptă să supună România fără să tragă niciun foc de armă, decât doar pentru a omorî vreun urs, pe domeniul propriu de vânătoare.
Agresiunile fizice și verbale la care recurge PSD nu sunt accidente. PSD are în ADN violența. S-a născut în timpul Revoluției, singura violentă din fostul lagăr sovietic, ale cărei morți nu au fost nici azi elucidate, dar de care Ion Iliescu nu este străin, așa cum nu este nici de râul negru de brutalitate din anii ’90. Dacă vom trata agresiunile PSD, amenințări, insulte sau bătăi, ca pe cancanuri, nu vom înțelege violența structurală a PSD și riscul pe care acest comportament îl reprezintă pentru politică și pentru democrație.
USR este o țintă a violenței PSD, dar nu singura. Sistemul de justiție este supus unei violențe simbolice, de când PSD a revenit la putere, în decembrie anul trecut. Procurorii, în special șefii parchetelor Augustin Lazăr și Laura Codruța Kovesi, și judecătorii au fost continuu amenințați: verbal de către Liviu Dragnea, prin constituirea unor comisii de anchetă (de exemplu, SIPA, al cărei scop este accesul la informațiile personale din dosarele procurorilor și judecătorilor), cu CCR, prin Inspecția Judiciară – pe care a supus-o și prin legile justiției.
Liviu Dragnea descrie acest proces, al recunoașterii puterii PSD, ca pe unul de trezire. Printre instituțiile care s-au trezit, adică au internalizat puterea PSD, este nominalizată Curtea Constituțională a României, care a emis în ultima perioadă decizii ce contravin spiritului Constituției și în favoarea intereselor PSD. Un exemplu: stabilirea un prag valoric pentru abuzul în serviciu, infracțiune pentru care este judecat Liviu Dragnea, inexistent în legislația internațională. Nu este clar nici de ce judecătoarea din dosarul pentru abuz în serviciu al lui Liviu Dragnea s-a pensionat subit, înainte de sentință. În acest ritm, PSD nici nu va mai fi obligat să adopte legile justiției ca să țină sub control sistemul, fapt ce ar stârni un scandal internațional, dacă procurorii și judecătorii vor internaliza puterea PSD și vor închide/tergiversa dosarele.
A doua țintă a violenței PSD este USR, pentru că s-a născut din strada, iar strada a contestat întotdeauna, încă din 1990, puterea exercitată abuziv și arbitrar. Asemenea străzii din care provine, USR nu a recunoscut puterea PSD, nu a internalizat-o, nu s-a domesticit.
Că PSD echivalează USR cu strada a arătat-o explicit Codrin Ștefănescu, secretar general al PSD, după ce Mihai Goțiu a fost bătut în studioul B1 TV de către Mirel Paladă, justificând agresiunea. „Când băieții ăștia veneau cu pancarte în parlament în timpul conferinței de presă a colegilor mei, cam fizic așa, nu era politic, era fizic, adică stăteau și ne dădeau cu pancartele lor când și-au pus cortul în parlament. Când au postat pe facebookurile lor de tot felul, de la «Puie Monta» până la «Să muriți PSD-iștilor»! Când ne-au spânzurat, ei, cei de la USR, gașca asta, cu Goțiu ăla al lor, în Piața Victoriei, printre cei spânzurați eram și eu, și Olguța Vasilescu, și Șerban Nicolae. Normal că-ți ieși din sărite! Eu pe Paladă îl înțeleg, că am fost în emisiuni cu oamenii ăștia! Când ești lângă ei arată, așa, o răutate în ochii lor și o privire din aia de-a lu’ ăștia cu Hashtag Rezist“.
Nu e de mirare că Mirel Paladă a primit felicitări și încurajări pentru că l-a bătut pe Mihai Goțiu și nici că o parte a populației aplaudă atacurile PSD împotriva Justiției. PSD a creat contextul în care agresiunea PSD să devină legitimă, prin minciună. Narațiunea mincinoasă cu serviciile secrete și Soros care vor răul României și al binefăcătorului românilor, Liviu Dragnea, a avut efect. Nu doar violența își găsește legitimitatea în minciună, ci orice act al PSD, de la ordinul de ucidere al urșilor pentru profitul asociațiilor de vânători, până la naționalizarea pilonului II de pensii. Însăși minciuna este un act de violență, de data asta îndreptat către cetățeni, pentru că distruge încrederea și implicit țesătura socială. Fără încredere nu mai există nici cooperare și nici participare.
PSD încă tânjește după visul Marii Liniști al lui Ion Iliescu, pe care și fondatorul PSD, și ceilalți predecesori ai lui Liviu Dragnea au încercat să-l atingă prin violență, reală sau simbolică. Cum poți reduce la tăcere o societate liberă, cum poți ucide dialogul, care e esența politicii, și deturna instituțiile statului altfel decât prin violență? Printre cuvintele lui Dragnea șuieră vânt rece, din Est.
