Desi sint obligati sa investeasca zeci de milioane de euro pentru reducerea poluarii, patronii se pling ca nu stiu ce au cumparat in momentul privatizarii colosilor industriali
Semneaza protocoale si acorduri de protejare a mediului inconjurator, dar nu sint in stare sa oblige societatile comerciale sa-si depoziteze gunoaiele in locuri special amenajate. Se lauda ca armonizeaza legislatia nationala cu cea europeana, dar se scuza mereu atunci cind presa semnaleaza poluari masive ale atmosferei, dind vina pe lipsa fondurilor de investitii aflate la dispozitia firmelor. Desi marii agenti industriali, atitia citi au mai ramas, imbicsesc aerul de mai multi ani cu buna stiinta, autoritatile se dovedesc neputincioase sau inchid ochii din diferite motive atunci cind vine vorba despre respectarea normelor de poluare impuse de organismele europene. Probleme mari pun atit firmele mici de cartier, cit si mastodontii industriali aflati inca in proprietatea statului, pentru care autoritatile gasesc cu greu cumparatori. Privatizarile incepute in urma cu aproape zece ani nu au adus rezultate spectaculoase. Ba mai mult, in unele cazuri, hibele din sistem au fost doar transferate din proprietatea publica in cea privata, lucru care ingreuneaza si mai mult verificarile incepute timid in ultimele luni. Au constatat-o pe pielea lor cei de la Garda Nationala de Mediu, care i-au acuzat recent pe reprezentantii Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, mostenitorul fostului FPS, ca nu le dau posibilitatea sa studieze contractele de privatizare incheiate cu multi ani in urma, pentru a verifica daca noii patroni au respectat planurile de conformare referitoare la mediu. Clauzele prin care contractele in cauza au devenit secrete ii impiedica astfel pe comisarii Garzii sa vada cit din obligatiile pe care si le-au asumat noii proprietari au fost respectate. Nici la nivelul Doljului, lucrurile nu stau tocmai bine.
Contractele de privatizare – secret de stat?
Incheiate in graba din dorinta statului de a scapa cit mai repede de societatile neperformante, contractele de privatizare s-au concentrat mai mult asupra pretului si mai putin asupra respectarii conditiilor de mediu, mai ales ca la data aceea putini erau cei care stiau ce inseamna acest lucru. Practic, proprietarul initial, adica statul, trebuia sa angajeze inainte de vinzarea unei societati o firma particulara acreditata care sa efectueze un bilant de mediu din care sa rezulte eventuale neconcordante in privinta protejarii mediului inconjurator. Bilantul cu pricina a stat la baza eliberarii avizului de mediu pentru privatizare in care erau trecute obiectivele de mediu minim acceptate pe care trebuia sa si le asume noul proprietar. Cit de minime au fost aceste obligatii nu stie nimeni, decit poate reprezentantii statului din momentul vinzarii, si mai mult ca sigur, cei care au cumparat actiunile de la stat, mai ales ca suma totala la care era evaluata investitia in mediu se scadea din pretul de vinzare. Constienti insa ca peste citiva ani vor fi obligati sa cheltuiasca sume impresionante pentru a nu disparea de pe piata, anumiti patroni se pling ca nu stiu ce au cumparat si ca si-au dat seama de acest lucru abia dupa privatizare. In Dolj, o mare parte dintre societatile comerciale intrate in proprietate privata au primit amenzi consistente de-a lungul timpului pentru nerespectarea conditiilor de mediu, iar unele au functionat chiar fara sa aiba autorizatie de mediu. Este cazul SC TMC Filiasi SA care, dupa ce a investit 300 de milioane de lei pentru a respecta clauzele contractuale legate de mediu, s-a ales cu doua amenzi de 50, respectiv 25 de milioane de lei tocmai din cauza lipsei autorizatiei. Intre timp, societatea se zbate sa scape de falimentul cerut de finantele publice pentru datorii de 175 de miliarde de lei. 100 de milioane de lei a primit amenda si Metal Lemn, firma care a refuzat sa le puna la dispozitie comisarilor Garzii contractul de privatizare, dupa cum au declarat surse autorizate din cadrul Garzii Judetene de Mediu Dolj. De acelasi refuz s-au izbit comisarii si la Doljchim, aflata acum in proprietatea austriecilor de la OMV. Combinatul a fost amendat anul trecut cu 300 de milioane de lei in urma tragediei de la Mihailesti. Nici falimentara fabrica a lui Constantin Dilgoci, SC Tufon SA, nu e mai „prietenoasa“ cu mediul inconjurator, aceasta primind in 2003 o amenda de 75 de milioane de lei. Adevarata provocare o reprezinta insa combinatul de la Isalnita, care trebuie sa reduca noxele emanate in atmosfera pina dupa 2010, aceeasi situatie intilnindu-se si in cazul celorlalte societati, indiferent de situatia lor juridica. Un exemplu elocvent despre modul in care sint „tratati“ comisarii Garzii il reprezinta Bioferm SRL din comuna Bradesti. Hotarit sa-si infiinteze o ferma de pui si oua pe care sa le comercializeze apoi pe piata, patronul societatii nu s-a aratat deloc interesat sa-si obtina autorizatia de mediu de la Agentia Regionala de Protectie a Mediului, bazindu-se pe faptul ca la infiintarea firmei avizul institutiei de specialitate nu era necesar. Luat la intrebari de comisari in nenumarate rinduri, patronul nici nu a vrut sa auda de autorizatie. A refuzat sa semneze procesele-verbale de constatare a situatiei si s-a dat „plecat din localitate“ atunci cind Garda de Mediu i-a trimis documentele prin posta. Drept urmare, conducerea Garzii a decis sa-l dea pe patronul recalcitrant pe mina procurorilor.
1.000 de societati doljene vor fi controlate de Garda de Mediu
Pina cind vor reusi sa descurce itele contractelor de privatizare si sa-si cistige respectul in fata firmelor comisarii Garzii Judetene de Mediu se pregatesc sa controleze societatile din Dolj care erau obligate de lege sa-si plateasca taxa la Fondul de Mediu. Este vorba despre acei agenti economici care activeaza in domeniul recuperarii sau neutralizarii deseurilor, acestia trebuind sa plateasca diferentiat o cota din veniturile realizate conform obiectului de activitate. Principalele vizate de controalele Garzii vor fi societatile care vind deseuri feroase si neferoase, obligate sa cotizeze la fondul de Mediu cu 3% din veniturile realizate. De asemenea, conform legii, producatorii si importatorii de ambalaje trebuie sa plateasca 10.000 lei /kg din greutatea ambalajelor, iar cei care cumpara masa lemnoasa de la Regia Nationala a Padurilor au de platit o cota de 3% din pretul de achizitie. Cele aproximativ 1.000 de firme din Dolj vizate de controale risca amenzi de pina la 500 de milioane de lei, asa cum s-a intimplat in cazul SC Biosin SA Calafat care a primit o amenda de jumatate de miliard pentru neplata taxei catre Administratia Fondului de Mediu. Comisarii doljeni au aplicat insa sanctiunea unei societati care a intrat in faliment, Garda de Mediu fiind obligata acum sa se inscrie la masa credala alaturi de ceilalti creditori pentru a recupera suma.
