Comisia Europeană (CE) pregătește o misiune de audit în România, pentru a analiza modul în care autoritățile naționale au transpus în legislația internă prevederile regulamentelor UE în materie de sănătate și securitate alimentară. Totul a pornit de la sesizările pe care comercianții de carne din Dolj le-au făcut la Bruxelles, în legătură cu practicile ascunse de pe piața de profil, prezentate de GdS în perioada martie-aprilie 2015, în documentarul „Războiul cărnii“.
Concret, comercianții reclamă că statul român a preluat greșit în legislația internă Regulamentele CE nr. 852/2004 și 853/2004, referitoare la igiena produselor alimentare, precum și a normelor specifice care se aplică alimentelor de origine animală. Din această cauză, multe societăți care s-au „înregistrat“ ca unități de vânzare „cu amănuntul“ au putut să deruleze un comerț angro mascat, producând milioane de euro din evaziune fiscală. Actul incriminat este Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) nr. 111/2008, în baza căruia comercianții se înregistrează cu activități de „vânzare cu amănuntul“ (VA).
Jonglerii cu codurile CAEN
După aderarea la UE, comercianții angro de carne au fost obligați să respecte regulamentele sus-menționate. Pentru alinierea la standardele europene, milioane de euro au fost investite în construirea unor depozite frigorifice conforme sau modernizarea celor vechi. Depozitele „frigorifice“ (codificate CS) se „autorizează“ în baza Ordinului ANSVSA nr. 57/2010, care transpune în legislația internă regulamentele UE.
Pe lângă depozitele „frigorifice“ „autorizate“, există o categorie aparte de depozite „alimentare“, care doar se „înregistrează“ generic ca unități de vânzare cu amănuntul (codificate VA), în baza Ordinului ANSVSA nr. 111/2008.
O parte din comercianți acuză că prin depozitele „alimentare“ înregistrate ca unități de vânzare „cu amănuntul“ se derulează, în realitate, un comerț angro mascat, care produce milioane de euro din evaziune fiscală. Aceste depozite ocolesc rigorile UE, pentru că legislația internă le permite, mai spun aceștia. Să vedem cum. Termenii „cu ridicata“ și „cu amănuntul“ sunt definiți de Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea OUG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Astfel, comerțul cu ridicata/de gros (art. 4, lit. c) se referă la „activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari, în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi“. Comerțul cu amănuntul/de detail (art. 4, lit. d) se referă la „activitatea desfășurată de comercianții care vând produse, de regulă, direct consumatorilor, pentru uzul personal al acestora“. Prin definiție, un „depozit alimentar“ poate să recepționeze, să depoziteze și să livreze mărfuri alimentare, dar nu să comercializeze cu amănuntul/ridicata.
GdS a arătat la vremea respectivă că în multe documente de „înregistrare“ emise în baza Ordinului nr. 111/2008 de DSVSA Dolj lipseau codurile CAEN. În lipsa codurilor CAEN, livrarea de mărfuri alimentare (CAEN 5229 – alte activități anexe transporturilor) a putut fi confundată cu vânzarea cu amănuntul a cărnii și produselor din carne (CAEN 4722) sau cu vânzarea cu ridicata a cărnii și produselor din carne (CAEN 4632). Codurile CAEN ar fi făcut imposibilă confundarea livrării, ca activitate de transport, cu vânzarea.
Legislația UE, tradusă românește
Pe de altă parte, modul în care regulamentele UE au fost preluate în legislația națională a favorizat confuziile. Regulamentul CE nr. 853/2004 (art. 1, alin. 5) spune că prevederile stipulate în act se aplică nu numai comerțului angro, ci și comerțului cu amănuntul între două unități (lit. b). Excepție fac operațiunile de „depozitare sau transport“ ori cazurile în care activitatea de comerț este „marginală, localizată și restrânsă“ (cumulativ). Ei bine, aceste prevederi au fost redefinite în legislația românească. Astfel, „vânzarea cu amănuntul“ a fost definită ca fiind furnizarea „restrânsă, localizată și limitată“ de produse obținute în cantități mici, comercializate către alte unități VA „pe întreg teritoriul național“. „Cantitățile mici“ de carne de pasăre (tranșată, tocată, preparată) înseamnă o medie anuală de până la 3.000 kg/săptămână.
Se observă, deci, că în Ordinul ANSVSA nr. 111/2008 definițiile nu sunt identice cu cele din Regulamentul CE. În mod ciudat, termenul „localizată“ înseamnă, în accepțiunea autorităților române, „pe întreg teritoriul național“; termenul „restrânsă“ înseamnă în legislația UE anumite tipuri de produse sau unități, dar în accepțiunea românească înseamnă „în cantități mici“; de asemenea, termenul „marginală“ nici măcar nu a fost preluat în legislația națională. În consecință, legislația românească a permis unor comercianți doar să se „înregistreze“, și nu să se „autorizeze“. Într-o comunicare pe acest subiect, Comisia Europeană precizează însă că nu are importanță cum este codificată activitatea firmelor din acest domeniu (cu amănuntul/cu ridicata). Dacă activitatea nu se încadrează la excepții, firmele nu se mai „înregistrează“, ci sunt obligate să se „autorizeze“.
Contestatarii legislației actuale spun că în baza Ordinului ANSVSA nr. 111/2008 DSVSA Dolj a emis cu încălcarea legii documente de „înregistrare“ din categoria depozitelor „alimentare“. Deși s-au înregistrat ca unități de vânzare cu amănuntul (VA), unitățile respective desfășurau activități pentru care era nevoie de autorizare. În realitate, prin aceste depozite s-a vândut carne angro, iar vânzarea a fost mascată în comerț cu amănuntul către consumatorii finali. Practic, în baza documentelor de „înregistrare“ pentru vânzare „cu amănuntul“, a fost creată o piață paralelă de vânzare „cu ridicata“. Majoritatea comercianților vindeau carne angro, fără restricții de cantitate și fără să fie obligați să se autorizeze.
Rețeta evaziunii, descrisă de procurori
GdS a descris aceste lucruri în documentarul „Războiul cărnii“, publicat în 2015, dezvăluirile fiind confirmate ulterior de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT). Șase persoane care derulau comerț cu carne prin firma Somarom Trading, în incinta depozitului Frigorifer, au fost trimise în judecată, pentru un prejudiciu estimat la circa 3.000.000 de euro. Procurorii spun că au descoperit o adevărată rețetă de evaziune fiscală. Frigorifer este „înregistrat“ ca depozit „alimentar“ în baza Ordinului ANSVSA nr. 111/2008. Cantități uriașe de carne erau însă importate de Somarom din țările UE direct la Frigorifer, care nu era depozit „autorizat“, apoi revândute la alte societăți. Deși obiectul principal de activitate al firmei Somarom era comerțul „cu ridicata“ al cărnii și produselor din carne (CAEN 4632), firma deținea un document de „înregistrare“ eliberat de DSVSA Dolj pentru activități de vânzare „cu amănuntul“ (VA) în incinta depozitului „alimentar“ Frigorifer. Circa 60% din carne era vândută la negru, iar apoi actele firmei erau „aranjate“ prin diverse operațiuni contabile, mai spun procurorii. Observăm că activitatea de comerț cu carne a firmei nu era nicidecum „marginală, localizată și restrânsă“, cum cere UE, și nici „restrânsă, localizată și limitată“ (3.000 kg/săptămână), cum pretinde legislația națională. De exemplu, numai într-o zi din noiembrie 2014, firma a „vândut“ o cantitate de 49 de tone de carne la prețul modic de 860 de lei, conform procurorilor. Pe lângă exemplele prezentate în 2015, avem așadar confirmarea că firmele care se „înregistrează“ ca unități de vânzare „cu amănuntul“ pot să vândă carne „cu ridicata“ (angro) fără să respecte regulamentele UE, ce impun în aceste cazuri „autorizarea“. Rămâne de văzut ce va rezulta în urma auditului Comisiei Europene.