De când guvernul a introdus obligativitatea plății contribuțiilor la nivelul salariului minim pe economie pentru salariații cu contracte part-time, în Dolj a scăzut semnificativ numărul contractelor de muncă înregistrate cu două, trei sau patru ore pe zi. GdS a analizat situația și doar unele dintre aceste contracte s-au transformat în contracte cu opt ore și cu salariul minim pe economie. Cele mai multe contracte part-time probabil că au fost reziliate, iar unele au fost transformate în contracte cu un salariu mai mare decât salariul minim.
Guvernul a stabilit printr-o ordonanță dată în 2017 că, începând cu luna august, pentru contractele de muncă part-time se vor plăti contribuții la Pensii și la Sănătate (CAS și CASS) la nivelul salariului minim pe economie, dacă persoana care are contracte de muncă part-time nu totalizează venituri egale cu salariul minim pe economie valabil anul acesta, adică 1.450 de lei. În octombrie, plenul Senatului a respins ordonanța, urmând ca o decizie finală să fie luată de Camera Deputaților.
Simpla introducere a Ordonanței nr. 7/2017 a făcut ca multe firme să se gândească bine dacă se merită sau nu să țină angajate persoane cu două ore pe zi pentru care să plătească la stat contribuții ca și cum ar fi lucrat opt ore zilnic.
GdS a efectuat o analiză a numărului de contracte de muncă part-time existente la începutul lunii iulie și cele existente la începutul lunii decembrie. Respectiv, am analizat numărul de contracte individuale de muncă plătite cu salariul minim în aceeași perioadă. Unele contracte de muncă part-time au fost transformate în contracte cu normă întreagă și cu salariu minim pe economie, în timp ce alte contracte, cele mai multe, au fost desființate sau reziliate. Doar o mică parte a acestor contracte s-au transformat în contracte cu normă de lucru de opt ore și cu salarii mai mari decât minimul pe economie.
Unde au dispărut 4.259 de contracte part-time, în doar câteva luni?
Așadar, la începutul lunii iulie 2017 existau în Dolj 31.885 de contracte de muncă part-time (cu timp parțial de lucru, de la una la șapte ore pe zi), potrivit datelor furnizate de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Dolj, la solicitarea GdS. La începutul lunii decembrie, numărul contractelor part-time scăzuse cu 4.259 de contracte, la un total de 27.626. Deci, în interval de cinci luni s-au „evaporat“ 4.259 de contracte de muncă cu timp parțial de lucru. Ce se putea întâmpla cu aceste contracte? Având în vedere că angajatorilor le-au crescut costurile cu contribuțiile la nivelul salariului minim, se putea să transforme acele contracte individuale de muncă în unele cu opt ore și cu salariul minim pe economie, ceea ce pentru angajator presupunea alte costuri în plus cu impozitul pe salariu și cu salariul net efectiv pe care trebuia să îl achite. Dar numai o parte din acele contracte part-time care au dispărut s-au transformat în contracte cu salariul minim. Datele cerute de GdS de la ITM Dolj și de la Inspecția Muncii de la București dovedesc acest lucru. Așadar, la începutul lunii iulie existau 45.084 de contracte de muncă cu opt ore și cu salariul minim pe economie, iar la începutul lunii decembrie numărul celor plătiți cu salariul minim pe economie crescuse doar cu 1.703 contracte, la un nivel de 46.787 de persoane cu astfel de contracte. Pot fi contracte noi (adică oameni nou-angajați) sau din cele part-time transformate la nivelul salariului minim pe economie. Acestea pot fi acele persoane care lucrau oricum opt ore zilnic, dar angajatorii le trecuseră în acte cu două-patru ore pe zi.
Problema este ce s-a întâmplat cu restul de 2.556 de contracte part-time care au dispărut în intervalul analizat. Mulți angajatori au persoane cu contract parțial de lucru pentru că atâta necesita serviciul prestat de respectivii oameni. Îi plătea unei persoane 300, 400, 900 de lei sau chiar 1.000 de lei pe lună pe un contract part-time, așa cum se întâmplă în cazul femeilor de serviciu de la asociațiile de proprietari sau chiar al contabililor de la firmele mici de care firma nu are nevoie opt ore pe zi. În astfel de cazuri este puțin probabil ca acele contracte de muncă part-time să se fi transformat, peste noapte, în contracte cu opt ore și cu un salariu de peste nivelul salariului minim pe economie. Angajatorii care aveau și au și acum persoane cu două ore în acte căror le plătesc o remunerație peste salariul minim (avocați, juriști, experți contabili etc.) nu ar fi avut motive să renunțe la contractele part-time, pentru că legislația nu îi afecta financiar. Doar cei cu salarii până la nivelul celui pe economie plăteau contribuții mai mari la stat. Păstrând logica, cel mai probabil, cea mai mare parte a contractelor part-time care au dispărut în intervalul analizat au fost reziliate.
Cu alte cuvinte, mișcările din Dolj arată că au dispărut 4.259 de contracte de muncă part-time în același interval în care numărul contractelor cu normă întreagă plătite cu salariul minim pe economie a crescut doar cu 1.703. Dacă restul contractelor de muncă part-time s-au transformat în concedieri, atunci statul a avut mai mult de pierdut din această măsură fiscală prin care obligă angajatorii să achite contribuțiile la nivelul salariului minim chiar dacă angajatul avea în acte doar două-patru ore.
De la anul ar putea dispărea mai multe contracte part-time?
GdS a calculat în august că o firmă cu un angajat cu contract de două ore pe zi plătea înainte 76 de lei pe lună la stat sub forma CAS și CASS, iar din august achită 304 lei pe lună pentru același angajat plătit cu două ore. De anul viitor, când salariul minim va crește la 1.900 de lei pe lună, iar contribuțiile sunt transferate la angajat, atunci firma reține la sursă și virează la stat contribuții de 665 de lei pentru același angajat care lucrează cu două ore pe zi. Astfel, câștigul lunar al omului pe două ore ar fi cam de două ori mai mic decât suma plătită de el la stat sub formă de contribuții. În astfel de condiții, nu este avantajos pentru angajatori să mai aibă contracte part-time, dacă legislația în domeniu rămâne în acest sens.
