Sărbătorile de iarna reînvie
Sărbătorile de iarna reînvie tradiţiile şi obiceiurile păstrate din moşi-strămoşi în Oltenia. În această zonă etnografică există tradiţii şi obiceiuri inedite, care încă se mai păstrează în mediul rural şi care constituie un element de unicitate pentru România, potrivit unui articol publicat pe portalul CrestinOrtodox.ro.
“Scormonitul în foc” este un obicei practicat în majoritatea satelor olteneşti, în Ajunul Crăciunului. Toţi membrii familiei se adună în jurul focului şi, pe rând, dau cu o nuia în foc, zicând: “Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui Crăciun / Într-un ceas bun / Oile lânoase / Vacile lăptoase / Caii încurători / Oameni sănătoşi / Să se facă bucatele, porumbul, grâul.”
“Adunatul gunoaielor” este un ritual care se practică exact în ziua de Crăciun. Cei ai casei merg prin curte şi adună toate gunoaiele, în credinţa că gospodăria va avea pui mulţi, iar femeile se aşază pe vine, aşa cum vor sta cloştile pe ouă în anul care va veni.
Colindatul în Oltenia
În toată zona Olteniei există numeroase colinde specifice, dar cele mai cunoscute şi răspândite sunt Steaua şi Plugul cel Mare. Steaua este o datină străveche, ce se practică încă din Ajunul Craciunului şi până la ivirea zorilor. Ceata este formată din patru copii, fiecare dintre ei având un rol prestabilit în cadrul grupului: unul ţine Steaua, celălalt este responsabil cu adunatul banilor, al nucilor şi al covrigilor, iar ceilalţi doi ţin sacul şi un ciomag, pentru a se apăra de câini.
Plugul cel Mare este cel mai răspandit obicei care se practică în noaptea de Anul Nou. Plugul se organizează de către flăcăii din sat şi este condus de un băiat mai viteaz numit “staroste”, care are sarcina de a ţine plugul de coarne şi a rosti urarea. Ceata este compusă de obicei din 12 băieţi, iar spre deosebire de Pluguşor, cu Plugul cel Mare se merge numai la familiile înstărite din sat.
Moşii de Crăciun
Moşii de Crăciun sau pomana de mână este un obicei vechi de sute de ani, ce se practică atât în ziua de Ajun, cât şi în cea de Crăciun. Dimineaţa, femeile pleaca la cimitir, unde tămâiază mormintele, după care se întorc acasa, scot colacii care stau la copt şi îi pun pe masă. Pe fiecare colac se pune câte un ou şi câte o lumânare, produsele fiind apoi trimise prin vecini.
Piţărăii
Acesta este un obicei păstrat de pe vremea dacilor şi care incă se practică în Valea Jiului, semnificând sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor. Piţărăii sunt numai barbaţi, copii sau adolescenţi, organizaţi în cete. Îmbracati în straie populare, se adună în noaptea dinaintea Ajunului, împodobesc steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori, după care le agaţă pe prăjini de câţiva metri lungime. Odată terminat acest ritual, alaiul porneşte la colindat pe la casele din sat. Localitatea Jieţ este una în care colindul piţărăilor se pastrează nealterat de sute de ani, la fel ca şi strigăturile ce însoţesc “învârtita jienească”.
Obiceiuri pentru aflarea ursitului
Se crede că de Anul Nou fetele nemăritate îşi pot afla ursitul îndeplinind anumite ritualuri prestabilite. Astfel, încă din vremuri străvechi, acestea numărau şi legau cu ochii închişi al zecelea par din gardul de nuiele iar a doua zi se duceau să vadă cum este parul, ca să ştie cum o să arate ursitul. Daca parul era drept, se credea că viitorul soţ va fi un bărbat frumos. În cazul în care bucata de lemn era scorojită, se spunea că fata respectivă va avea un bărbat urât, iar dacă lemnul devenea noduros, atunci ursitul va fi un bărbat bogat.
