Peştera Veterani şi-a luat numele de la aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebeş, care a refortificat peştera la sfârşitul secolului al XVII-lea. Peştera este săpată în malul stâng al Dunării, la Cazanele Mari, în masivul muntos Ciucaru Mare, la 500 m aval de Peştera de la Gura Ponicovei, sub peretele denumit Pânza Curii. Cunoscută şi sub numele de „Peştera lui Veterani“, „Peştera din Pânza Curii“ sau „Peştera Piscabara“, grota este situată la o înălţime de aproximativ 70 de metri deasupra apei, are o lungime totală de 173 de metri şi o lăţime de 40 de metri. Aceasta face parte din Parcul Natural Porţile de Fier din judeţul Mehedinţi.
Legendele locului spun că prin spărtura din peretele peşterii, dimineaţa, intra o rază de soare ce cădea exact pe altarul pe care dacii sacrificau păsările pe care le ofereau ca ofrandă zeilor. Povestea pare să fie confirmată de cantitatea mare de oase de păsări găsite de arheologi în interior. Romanii, impresionaţi de această istorie străveche, dar şi pentru că grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigaţiei pe fluviu, au ridicat în interior nişte ziduri, i-au mai făcut câteva întărituri şi au transformat-o într-o mică cetate, pe care au botezat-o Peth.
În anul 1400, imperiul austriac ridica aici o fortăreaţă. În 1692, fortăreaţa era condusă de un general austriac de origine italiană, Friedrico Veterani. La sfârșitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridica peste ruinele fortăreţei romane ziduri groase de 2 m şi înalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat. Grota putea adăposti maximum 250 de soldaţi şi era folosită ca refugiu în urma atacurilor turceşti din acea perioadă. Fântâna din centrul grotei a fost construită de prizonierii turci. Peştera a fost şi adăpost pentru haiduci.
În timpul celor două războaie mondiale, grota era folosită ca adăpost pentru muniţie şi hrană. În Peştera Veterani au fost identificate resturi fosile de Ursus spelaeus şi ale hienei de peşteră, un fragment de ceramică veche şi fosile ale unor specii endemice.
Căutătorii de comori din întreaga lume au intrat în Peştera Veterani
Peştera Veterani a fost întotdeauna în atenţia căutătorilor de comori din întreaga lume, care susţin că vestitul tezaur din argint al împărătesei Mariei Tereza sau comorile ţarului sârb Alexandru Obrenovici ar fi ascunse într-o cavernă închisă cu stânci. Se spune că în vremea lui Cuza, Obrenovici, prinţul Serbiei, care se certase cu fratele său, Mihai, a trecut în România cu 80 de cai încărcați cu saci cu aur. Toţi soldaţii sârbi care au adus această comoară au fost omorâţi după ce ea a fost ascunsă. Se mai spune că singurul indiciu al locului unde este comoara ar fi o piatră pe care este încrustat un şarpe. Se vorbeşte şi despre comorile neamului Basarab, din care stareţul Nicodim, el însuşi descendent al familiei, ar fi luat o parte pentru a construi mănăstirea de la Tismana, iar restul comorii l-ar fi ascuns într-o peşteră din Clisura Dunării.
Accesul la Peștera Veterani se face numai de pe Dunăre, unde deschiderea sa este uşor vizibilă. Există amenajat un mic ponton de acostare la baza peretelui de acces, de la care urcă o scurtă pantă abruptă până la intrarea în peşteră. Vizitarea peşterii se face numai cu echipament adecvat şi sub supravegherea unui ghid speolog. Poate fi vizitată în tot timpul anului, dar în mod deosebit în perioada caldă, mai-octombrie.
