Nici un bloc cu vize, nici un bloc cu datorii la intretinere

Libertatea de a circula este un fel de gaina mare cit un cal, care da din copite si-n loc de coada are pene de dama burgheza, intocmai aratarii de la Smolensk, patria „Oualor fatale“ ale lui Bulgakov. La Ploiesti, libertatea s-a infatisat unei localnice sub forma unei lebede albe, triste si delicate, fugarite de o ceata de pui de romi. Femeia ar vrea sa-l gaseasca pe stapinul pasarii, in caz contrar o va expedia pe adresa Primariei din Viena, vaduvita ani in urma de un exemplar la fel de aratos de catre stramosii romisorilor care o alergau prin Ploiesti.

Despre libertate s-ar putea spune multe, dar, vorba lui Mitica Dragomir (in cazul drogurilor), libertatea e una, sa fii liber e alta. S-a intimplat astfel ca prima zi de libertate absoluta a romanului, prima zi fara vize, sa fie si cea care i-a temperat elanurile din pricina preturilor la gaze, apa, electricitate, benzina si gaz lampant. Pentru cei mai multi, banii pentru spatiul Schengen s-au dus pe lumina. O zi de libertate in UE este exact o intretinere la trei camere pentru patru persoane. Dar nu Schengen-ul e de vina pentru asta. Sase luni vei stringe bani pentru concediul din vara, pentru ca apoi, cu satisfactia economiei implinite, sa-i dai pe toti pe intretinerea din august. Din ce-ti ramine, dai si Schengen-ului, ca-i superoferta.

Libertatea absoluta e mai scumpa decit in visele si visurile noastre. Nu poti sa-ti treci in agenda Luvrul sau Versailles-ul fara sa tii cont de preturile Craciunului viitor. Daca vrei sa vezi Europa la fata, fie si pentru doua zile, trebuie sa ignori si fiscul, si regiile de apa sau termoficare. Si sa nu fumezi in cimitir. Daca autoritatile locale te prind cu chistiocul aprins la mormint, platesti citeva milioane.

Si european, si cu intretinerea platita, iata o incompatibilitate definitiva. Daca nu platesti intretinerea sau taxele locale, ajungi pe mina Interpolului. Ai cazier, nu mai pupi Europa. Trecerea fluierind a granitei este o dorinta arzatoare, dar banii pentru angaralele pe-o luna sint aspiratia suprema. Pina la suma in euro pentru trei zile la poalele Capitoliului, te maninca transportul local, pretul kilowattului si al biletelor de tren. In ajunul sarbatorilor, la avizierul blocului meu a aparut un afis scris de mina si ornat cu crengute de brad: „Conducerea asociatiei de bloc va ureaza «La multi ani!» si va doreste sa intrati in noul an fara datorii la intretinere“. Nimic despre Schengen. Cine pleaca poate lasa balta fondul de rulment si grija cheltuielilor pentru spatiile comune. Dar printre obligatiile turistului care vrea sa vada Europa nu se numara si avizul conducerii asociatiei de locatari. Daca s-ar introduce, presedintii de asociatie ar deveni la fel de importanti ca vamesii de la Vama Bors. Asta ne spune ca liber cu adevarat nu esti cind treci Vama de la Nadlac, ci dupa ce iesi cu fruntea sus de la casieria asociatiei: nici un bloc cu vize, nici un bloc cu datorii…