Irina Tătaru are 33 de ani, este poliţistă şi are un copil de doar patru ani. Când viaţa părea să îi ofere tot ce avea nevoie pentru a fi liniştită şi iubită, un control medical de rutină i-a distrus toată fericirea. Diagnosticul a fost crunt: cancer. Ştia că este o boală nemiloasă, însă nu îşi închipuise niciodată că ea poate să se îmbolnăvească. După ce a aflat diagnosticul, a luptat cu ea şi a înţeles, în cele din urmă, că trebuie să iasă învingătoare. Acum are nevoie de aliaţi, adică de oamenii din jurul ei, care o pot ajuta să strângă banii necesari pentru câştigarea luptei cu boala.
Irina este o tânără pe care dacă ai vedea-o pe stradă nu ţi-ai imagina niciodată ce luptă duce cu cancerul. Vestea că suferă de această boală a lovit-o direct în moalele capului, fără să îi dea vreun avertisment, fără să simtă vreo durere înainte. Este frumoasă şi zâmbitoare, iar ochii ei expresivi arată cât de mult își doreşte Irina să se facă bine. „Am descoperit că am această boală anul trecut, în vară. Atunci am mers la un control ginecologic de rutină, fără să am vreo durere. Atunci am aflat că am o tumoare de aproximativ 10 centimetri. Mi-a explicat medicul că era de dimensiunea unui ou de gâscă. Iniţial mi s-a spus că este pe partea stângă, însă apoi nimeni nu reuşea să mai localizeze exact unde este tumoarea. Am fost la mai mulţi medici de specialitate, inclusiv la un gastroenterolog, pentru că acea tumoare era prinsă printr-un firişor de trompa uterină stângă şi la fiecare ecograf pe care îl făceam ea se plimba, ori în stânga ori în dreapta. Un medic îmi punea diagnosticul de tumoare ovar stâng, altul tumoare ovar drept. Ulterior, mi s-a spus că trebuie neapărat operată. Se bănuia doar că era o tumoare malignă, însă trebuia scoasă ca să se vadă cu exactitate. După operaţie s-a făcut histopatologia şi s-a văzut că era o tumoare malignă. Am urmat un tratament chimioterapeutic, timp de trei luni. Apoi, trei luni am fost sănătoasă, m-am întors la serviciu şi mi-am continuat activitatea profesională“, a povestit Irina.
Cancerul s-a extins după ce a crezut că se vindecase
Odată scoasă tumoarea, Irinei îi revenise optimismul. A crezut că a fost doar o etapă grea din viaţa ei, pe care a depăşit-o. Însă, cel mai negru coşmar a început în urmă cu câteva săptămâni, de ziua femeii. „Pe 1 martie a trebuit să fac computerul tomograf de etapă, adică de urmărire a bolii. Pe 8 martie am primit rezultatul, care a fost surprinzător şi pentru mine, şi pentru medic. Este mai dezastruos decât data trecută, chiar dacă nu am niciun simptom, mă simt bine fizic. Acea tumoare s-a refăcut, tot pe partea stângă, şi are acum trei centimetri. Pe lângă aceasta, am aflat că mai există un cancer peritoneal, adică la membrana care căptușește peretele cavității abdomenului și acoperă organele cuprinse în această cavitate. Acest cancer este mult mai grav, iar operaţia este mult mai complicată. Am ales să mă operez în Londra de această dată. Am trimis toate documentele medicale, am vorbit cu medicul de acolo şi sunt programată la operaţie pe 29 martie. Mi s-a spus că operaţia va dura între cinci şi zece ore şi că există speranţe ca totul să iasă bine. Marţi, pe 27 martie, voi pleca în Londra. Din păcate a trebuit să îmi vând apartamentul pentru că trebuia să virez 25.000 de lire înainte în contul spitalului pentru a mă accepta la operaţie. Apoi voi mai avea nevoie de încă 25.000 de lire pentru tratament“, a mai spus tânăra plângând.
Puterea de a merge mai departe
Irina este un exemplu de voinţă. A găsit, în adâncul sufletului ei, o putere de luptă excepţională, de care nici ea nu credea că poate fi capabilă. A adunat dorinţa imensă de a trăi din fiecare zâmbet şi îmbrăţişare a micuţului ei, pe care îşi doreşte să îl vadă crescând. „Imediat după ce am aflat că am această boală, am avut o etapă de acceptare. Este nevoie să îţi accepţi diagnosticul, să îţi accepţi boala. Altfel nu reuşeşti să treci peste asta şi să mergi mai departe. Este foarte important ca cei apropiaţi să îţi fie alături. Eu am şi copil şi el este cel care a reuşit să mă ţină pe linia de plutire. Tratamentul este groaznic, chinuitor, dar trebuie să ai tărie şi încredere în Dumnezeu că totul o să fie bine. Înapoi nu poţi merge, doar înainte. Eu am avut sprijin psihic din partea tuturor. Din păcate, când am aflat de această recidivă nu am mai putut să lupt singură din punct de vedere financiar şi am cerut ajutorul celor din jur. După ce m-am operat prima dată am crezut că va fi bine, că voi putea să continuu activitatea profesională, care îmi place atât de mult. Mă întorsesem la serviciu cu gânduri bune, simţeam că pot să fac în continuare ceea ce îmi place, ca un om normal. Însă a fost foarte scurtă acea perioadă. După trei luni am aflat că boala mi-a recidivat. A fost un şoc pentru mine atât prima dată, cât şi a doua oară, când am aflat de boală. Nu puteam să accept şi nu îmi dădeam seama de ce mi se întâmplă tocmai mie. Am înţeles, însă, că singură trebuie să îmi ridic moralul, să fiu realistă, să nu cad într-o altă extremă şi să văd ce soluţii am. Niciun doctor nu îţi dă asigurări că o să fie totul bine şi că o să te refaci, dar sper ca, în urma acestei operaţii din Londra, medicul să reuşească să cureţe foarte bine acele celule canceroase. În acest moment îmi doresc să fiu sănătoasă, să pot să îmi cresc copilul şi să fiu lângă familie“, a mai spus Irina.
Cum putem ajuta
Oamenii care doresc să o ajute pe Irina pot dona orice sumă de bani în conturile:
RO89RZBR0000060009913646 – Raiffeisen Bank, titular Tătaru Irina – cont în lei
RO73RZBR0000060020065663 – Raiffeisen Bank, titular Tătaru Irina – cont în euro
