S-a schimbat cumva lumea?

Majoritatea analistilor politici considera ca dupa 11 septembrie 2001 lumea s-a schimbat. Intrebarea intrebarilor este insa alta: Ce ar trebui sa facem ca schimbarea lumii sa se produca spre bine, fara a fi repetate tragicele evenimente cu care s-au confruntat Statele Unite ale Americii?

Fara teama de a gresi, putem afirma cu suficienta certitudine ca lumea este in permanenta schimbare, ca atentatele teroriste din septembrie trecut au pus un pic de frina procesului de globalizare economica, generind, in schimb, un alt proces – cel al globalizarii securitatii, proces in care incep sa fie ignorate atit constringerile create de-a lungul timpului de dreptul international, cit si principiul intangibil de suveranitate a statelor.

Saptaminalul moscovit Vek a publicat recent un punct de vedere exprimat de cunoscutul politolog rus Alexei Malasenko. In opinia acestuia, principial, lumea nu s-a schimbat dupa 11 septembrie 2001. Ceea ce s-a petrecut atunci peste ocean si apoi campania afgana sint doar marirea sub lupa a tendintelor existente de pe plan mondial. Se poate vorbi, fara indoiala, despre schimbari cantitative. Ce are in vedere sub aspect cantitativ politologul rus? In primul rind, faptul ca Statele Unite ale Americii au fost si au ramas in continuare cea mai mare putere a lumii in plan economic si militar. Islamul, care era intr-un fel principalul oponent al modelului occidental de evolutie a civilizatiei, isi joaca in continuare acelasi rol. Nu-i exclus ca, dupa o oarecare pauza, sa se inregistreze chiar un nou val ofensiv al islamului impotriva Occidentului. S-au modificat oare principial interesele nationale ale statelor din regiunea Afganistanului? Nicidecum. Dimpotriva, se poate observa ca acum aceste state au posibilitati si mai largi de manifestare a lor. Este vorba aici de Pakistan, India, de tarile din Asia Centrala, chiar si de Rusia. De mult dorea Moscova o mai mare apropiere de Occident, in primul rind de Europa si de SUA, deschizindu-i-se acum mari perspective. Rusia a fost recunoscuta drept unul dintre factorii esentiali de sustinere a securitatii internationale. Cecenia a devenit, in schimb, o enclava terorista, pe care Kremlinul a dobindit-o in decurs de multi ani. Asta demonstreaza ca modificari calitative nu s-au produs, ci observam doar schimbari cantitative. Toate aceste acumulari pot duce insa la modificarea zonelor geopolitice de influenta.

Referitor la evolutia relatiilor dintre Vest si Est si dintre Nord si Sud, Alexei Malasenko are o opinie aparte. El nu crede in „ciocnirea civilizatiilor“. Lansarea unei asemenea terminologii nu este periculoasa pe cit este de incorecta. Normal, considera politologul rus, se poate vorbi de o competitie culturala, dar este prematur sa se vorbeasca deja de victoria unei culturi asupra alteia. Observam, desigur, un proces de coexistenta si de schimburi reciproce, desi trebuie sa recunoastem ca in etapa actuala Occidentul are o pozitie de lider, pe care si-o va mentine si in viitorul imediat. Totodata, trebuie insa sa se recunoasca faptul ca potentialul islamului si al altor mari culturi ale lumii nu a fost nici pe departe epuizat.

Islamul este singura religie monoteista in care sint foarte bine articulate problemele referitoare la stat, sistem social, jurisprudenta, toate fundamentate pe postulate religioase. Desi, in opinia musulmanilor, ei au cel mai perfect model de organizare sociala, lumea musulmana a pierdut, in mod real, intrecerea cu Occidentul, in plan economic si politic. Este un fapt obiectiv si musulmanii insisi il recunosc ca atare. De aici apare, probabil, complexul de neimplinire, complex care in societatile respective capata un caracter religios sub forma protestului social si al actiunii politice cu tenta vadit antioccidentala. Taisul acestui protest nu este islamul ca atare, ci sint cei pe care noi ii numim islamisti. Apelul lor la teroare reflecta in realitate incapacitatea lor de a pune cu adevarat in opera potentialul islamului, in care ei cred cu adevarat si pe care aceasta religie il detine. In spatele actelor teroriste din America stau „fanaticii“, profesionistii fanatismului din diverse organizatii extremiste, care considera insuficienta activitatea confratilor lor in credinta, creind – vremelnic, desigur – o grupare superterorista cum este Al-Qaida, care poate actiona din initiativa lui Osama bin Laden, dar isi poate asuma acte de terorism si pe cont propriu.

Intrebat daca presedintele SUA, George W. Bush, a carui popularitate – dupa campania afgana – se afla in permanenta crestere, n-ar putea sa se aventureze in actiuni militare si impotriva altor „tari proscrise“, cum ar fi Irak, Somalia, Yemen, profesorul Malasenko spera ca asemenea actiuni sa nu aiba loc. Desigur, afirma el, in Administratia de la Washington mai sint suficienti „ulii“, inclusiv generali care considera ca n-au dus totul la capat in Irak. Ei l-ar putea influenta, desigur, pe presedinte, dar o asemenea actiune ar avea efecte tragice si pentru SUA, pentru Irak si Rusia, creindu-se o situatie imprevizibila. Un asemenea pas n-ar fi acceptat de Europa, ai carei lideri au declarat deschis ca nu impartasesc o asemenea idee. Nu trebuie sa se uite faptul ca europenii nu si-au revenit inca dupa Kosovo. Pe de alta parte, trebuie precizat clar, cei care-i protejeaza si ii ocrotesc pe teroristi trebuie pedepsiti fara crutare. Din aceasta perspectiva, presedintele George W. Bush nu se afla intr-o postura de invidiat, deoarece este pus in fata unei optiuni dificile. Daca fortele teroriste nu vor fi anihilate, iar ele trebuie anihilate, omenirea va fi cuprinsa de sentimentul deja in plina manifestare de insecuritate.

In legatura cu fenomenul globalismului, politologul Alexei Malasenko afirma ca „de globalism se tem doar cei care nu dispun de un suficient potential economic“. El crede, totodata, ca orice idee ce se doreste fundamentata pe dominatia oricarei culturi este sortita esecului. Succesul oricarei idei se afla doar in sfera interdependentei si colaborarii interculturale. Trebuie avut in vedere ca existenta unei lumi monopolare nu poate dura la infinit, chiar daca ar fi impusa prin dictat. Nu trebuie sa se uite ca fortei celor bogati i se opune ura celor saraci. Saracia din multe tari ale lumii duce nu doar la extremism, ci, mai rau, poate duce la situatii revolutionare. Sa ne uitam la criza cu care se confrunta Argentina, tara al carei guvern a urmat sfaturi venite din afara. Sa ne inchipuim ca acumularea sentimentelor de neimplinire a potentialului islamist, insotita de saracia populatiei din multe tari, de asemenea, islamice ar putea crea masa critica si ar putea duce la un cataclism mondial. Un asemenea pericol ar putea deveni realitate daca nu vor fi adoptate, la timp, masurile ce se cuvin. Asta trebuie sa fie atit preocuparea Occidentului, cit si a guvernelor din tarile islamice.

Tarile islamice trebuie, totodata, sa fie preocupate de preintimpinarea terorismului religios prin propriile forte in fiecare tara si sa excluda posibilitatea adapostirii teroristilor islamisti pe teritoriul lor. Intr-o serie de tari islamice cum ar fi Algeria, Egiptul, Tunisia, precum si in state vecine cu Rusia – Uzbekistan si Tadjikistan – se iau masuri in aceasta directie. Sint insa si verigi mai slabe in acest lant – Pakistan, Arabia Saudita, Yemen, Indonezia -, tari in care situatia interna nu permite inca sa se dea loviturile decisive impotriva extremistilor fanatici. Pentru asta trebuie folosite la maximum resursele proprii, experienta si profesionalismul Occidentului, deoarece procesul de lichidare a terorismului va fi dificil si de durata.