Asa-zisa reforma a sistemului energetic românesc, in spatele careia s-a aflat ex-ministrul economiei, pesedistul Dan Ioan Popescu, s-a dovedit a fi profitabila mai degraba pentru „baietii destepti“ de pe piata energiei, cum i-a numit presedintele Traian Basescu pe cei care câstiga sute de milioane de dolari din intermediere.
Restructurarea si eficientizarea companiilor din sectorul energetic este ceruta de multi ani de organismele internationale si nu numai, dar pâna in anul 2000 nu s-a intâmplat mare lucru. Abia atunci, Compania Nationala de Electricitate (CONEL), care detinea monopolul in productia de energie, a fost reorganizata in trei companii: Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Termoelectrica. O greseala majora, semnalata in scurt timp de consultantii straini de la Hunton&Williams, in cadrul unui studiu ale carui rezultate au fost ascunse la timpul respectiv de ochii opiniei publice. Am intrat recent in posesia acestui studiu datat 9 iulie 2002, unde, printre altele, consultantii americani atrageau atentia asupra faptului ca „decizia de a desparti productia energetica in entitati termo si hidro a fost de la inceput o condamnare la moarte pentru Termoelectrica“.
Specialistii americani sustineau inca din 2002 ca „Termoelectrica pur si simplu nu putea concura cu Hidroelectrica si, drept consecinta, pierde in prezent peste un milion de dolari pe zi“.
Oriunde in lume, energia produsa pe hidro este mai ieftina decât cea pe carbune, pacura sau gaze naturale. In timp ce Hidroelectrica producea megawattul cu 17 dolari, costul in termocentralele românesti varia intre 28 si 80 de dolari/MW si nu neaparat managementul neperformant facea diferenta.
In studiul specialistilor de la Hunton&Williams, finantat de USAID, apar si recomandarile facute guvernului Nastase in privinta masurilor ce trebuie luate pentru cresterea competitiei in sectorul energiei electrice. Specialistii au recomandat infiintarea in România a patru complexuri energetice de tip termo-hidro, care sa cuprinda atât termocentrale, cât si hidrocentrale, care sa intre in competitie intre ele si sa poata fi oferite spre privatizare. Ar fi ramas in afara acestora unitatile neprivatizabile (Centrala Nucleara Cernavoda, Portile de Fier, Cascada Bistrita), dar si cele neperformante, care urma sa fie inchise.
Hidroelectrica, profitabila pentru Energy Holding
Numai ca Dan Ioan Popescu a respins aceasta solutie, sustinând ca nu doreste sa sparga Hidroelectrica, o unitate profitabila. Trecerea anilor a demonstrat insa pentru cine a fost si este profitabila Hidroelectrica.
Corpul de control al ministrului economiei si comertului a inceput o ampla evaluare in privinta modului in care anumite firme de intermediere au acces la energie electrica ieftina, in timp ce marii consumatori platesc dublu sau mai mult. Potrivit raportului, Energy Holding, firma in spatele careia se spune ca s-ar afla fostul ministru al economiei, Dan Ioan Popescu, a platit 62 de milioane de dolari pentru o cantitate de energie care la pretul mediu practicat de Electrica ar fi valorat 147 de milioane de dolari. Tranzactia a avut loc in 2004, când Dan Ioan Popescu era ministru.
Controlul MEC vine ca urmare a semnalului de alarma al presedintelui Traian Basescu din luna august a acestui an cu privire la jaful din sistemul energetic, pe care l-a descris astfel: „Sunt baieti destepti care cumpara de la hidro si vând la o anumita clientela energia electrica si baietii fara noroc in viata care consuma numai de pe termo si de multe ori peste pretul pietei“.
Energy Holding a fost clar cea mai favorizata firma pe piata energiei electrice, ajungând in scurt timp de la infiintare sa livreze mai multa energie decât oricare dintre filialele Electrica. Numai ca, in timp de Electrica achizitiona energie si de la producatorii hidro, si de la cei termo sau nuclear, adica si la preturi mai mici, si la preturi mai mari, firma Energy Holding, care ii alimenta conturile ministrului, avea privilegiul ca, pe baza unor contracte cu clauze confidentiale, sa aiba acces la cea mai ieftina energie.
Tranzactie ilegala
Potrivit Corpului de control al MEC, in baza unui contract incheiat in ianuarie 2004, Energy Holding a cumparat o cantitate de energie de 2,61 milioane MWh, cu aproximativ 62 de milioane USD. Cu alte cuvinte, a cumparat la un pret mediu de 23,74 USD/MWh, in timp ce pe aceeasi piata Electrica practica un tarif mediu de 56,5 USD/Mwh. Daca ar fi platit pretul corect, compania protejata de DIP ar fi scos din buzunar peste 147 de milioane de dolari, cu 85 de milioane de dolari mai mult decât a platit catre Hidroelectrica.
Corpul de control a mai constatat ca tranzactia este ilegala, deoarece, din martie 2003 pâna la finele anului 2004, Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) a interzis Hidroelectrica incheierea de contracte sau acte aditionale la cele existente. Cu toate acestea, Hidroelectrica a incheiat noi contracte de furnizare a energiei electrice pentru o cantitate de 6,6 milioane MWh, in valoare de 171 de milioane USD, cu opt firme: SMR Bals, Electrocarbon, Luxten, Elsid, Europec, Alprom, Alro si Energy Holding, dupa cum se arata in raportul preliminar al Corpului de control.
Oltenia poate deveni inima energetica a tarii
Revenind la studiul intocmit de Hunton&Williams, al carui continut nu a fost dat publicitatii atunci când ar fi contat pentru opinia publica, precizam ca la acea vreme specialistii recomandau ca unitatile de tip termo-hidro sa aiba o capacitate de peste 2.000 MW fiecare, pentru a conta pe piata nationala de energie. Au si creionat patru astfel de complexuri: un complex format din termocentrala Turceni si hidrocentralele Curtea de Arges si Hateg; al doilea complex format din hidrocentralele din Râmnicu Vâlcea si termocentralele Isalnita, Craiova, Constanta Palas; al treilea complex ar fi cuprins centralele termice Iernut, Brazi, Borzesti si Bucuresti Vest, precum si centralele hidro din zona Cluj; al patrulea complex cuprindea termocentralele Rovinari si Bucuresti Progresul, precum si hidrocentralele Sebes, Târgu Jiu, Caransebes, Buzau.
Fiecare dintre aceste complexuri energetice ar fi avut o capacitate de productie de 2.200-2.300 MW, fiind gândite astfel incât sa fie competitive pe piata nationala de energie. De atunci, datele problemei s-au mai schimbat, in sensul ca de la 1 ianuarie 2007 vom concura pe o piata europeana a energiei, ceea ce ar justifica existenta unor complexuri energetice de mai mari dimensiuni. România are oricum o capacitate de productie dubla fata de necesitatile de consum ale pietei autohtone, astfel incât are mari sanse sa devina un exportator important pe piata europeana, mai ales ca, in perspectiva anului 2020, tarile UE vor fi dependente in proportie de 70% de importul de energie.
In acest context, a fost readusa in actualitate constituirea unui Complex Energetic Oltenia de mare capacitate, care sa cuprinda exploatarile miniere rentabile din zona, termocentralele Turceni, Rovinari, Isalnita si Craiova, precum si o componenta hidro. O unitate puternica pentru o piata europeana, pentru care se apreciaza ca s-ar crea o batalie puternica la o eventuala privatizare. Sfârsitul acestui an ar putea fi ultima sansa pentru Oltenia de a deveni inima energetica a tarii, asa cum frumos promitea chiar Dan Ioan Popescu in vizitele electorale pe care le-a facut minerilor si energeticienilor.
„Baietii destepti“, fara culoare politica
In aceste zile, la cererea vicepremierului Gheorghe Pogea, Ministerul Economiei si Comertului lucreaza la o strategie privind sectorul energetic. Atât prin programul de guvernare, cât si in Foaia de parcurs in domeniul energiei, actuala putere si-a asumat constituirea a patru-sase entitati de tip termo-hidro, care sa duca la o echilibrare a pietei de energie. Se intâmpina insa o mare rezistenta din partea „baietilor destepti“ care ar pierde o vaca buna de muls in cazul desfiintarii Hidroelectrica. „Baieti destepti“ care graviteaza nu numai in jurul lui Dan Ioan Popescu (PSD), ci si al cuplului Patriciu-Tariceanu (PNL) si al lui Dan Voiculescu (PC), acesta din urma fiind seful de partid al actualului ministru al economiei, Codrut Seres. In aceste conditii, nu ar trebui sa surprinda pe nimeni daca istoria se va repeta.
