Albul zapezii asternute in aceasta iarna a transformat Craiova intr-un peisaj linistit si „imaculat“ din toate punctele de vedere, acoperind gropile din asfalt, denivelarile trotuarelor si gramezile de deseuri ivite pe alocuri. Stratul de zapada a reusit sa cosmetizeze pina si groapa de gunoi a orasului, de la Mofleni. Maldarele ridicate de-a lungul timpului din tomberoanele craiovenilor au capatat aspectul unor denivelari inofensive de teren, procesul de putrefactie a animalelor moarte a fost cu mult incetinit, iar mirosul care pe timp de vara este purtat de vint pe o raza de mai multi kilometri a devenit acum mai mult o adiere. Numai cautatorii de „comori“- sticle, hirtie, fier, mincare pentru animale si tot ce poate fi valorificat – au ramas in acelasi loc, impreuna cu stolurile de ciori care innegresc zapada ici-colo.
Groapa de gunoi de la Mofleni este principala sursa de existenta pentru sute de familii care traiesc la marginea societatii. Scormonitorii de gunoaie cunosc valoarea fiecarui lucru gasit in acest loc, iar cautarea lor se desfasoara pe diferite „tematici“: intr-o zi cauta numai fier, in alta, numai sticle goale, iar altadata hirtia poate avea intiietate. De sarbatori, cind vinul si sampania curg in valuri, sporeste recolta de sticle si bucuria cautatorilor care capata pe o singura sticla de „grasa“ (… de Cotnari) suma „exorbitanta“ de 300 de lei. Pare derizoriu, dar ei spun ca intr-o zi pot gasi pina la citeva sute sau chiar o mie de sticle. Fierul si hirtia sint mai greu de gasit, dar sint si mai grele… la pret: 1.000 de lei pe kilogram. Multi prefera insa sticlele: „Mai ales acu’, dupa sarbatori, e mai bine sa cauti sticle; sint si mai multe si scapi mai repede de ele, ca vin tiganii si ti le cumpara de aici. Nu trebuie sa te mai cari cu ele. Ei le cumpara de la noi cu 300 si le vind mai departe cu 1.000 de lei. Daca stai numai pe ele, gasesti chiar si 1.000 pe zi, dar e rau ca sint multe sparte“, spune Catalin Gheorghe, unul dintre obisnuitii groapei. Baiatul are 19 ani si vine zilnic aici impreuna cu familia. Toti patru traiesc „la oras“, de pe urma gunoaielor din municipiu. Casa si-o incalzesc cu lemne luate tot din gunoaie; mincarea si-o cumpara cu banii cistigati din resturi…
„Porci de gunoaie“ pentru clienti si „porci curati“ pentru consumul propriu
Cei mai descurcareti au transformat beneficiile rampei de depozitare a deseurilor intr-o adevarata afacere. Sumele cistigate din sticlele vindute la bucata, hirtia, fierul si metalele vindute la kilogram se adauga la banii proveniti din vinzarea animalelor ingrasate cu resturi alimentare gasite la groapa de gunoi. „Investitii pe termen lung“, porcii vinduti in decembrie, dupa ce au fost indopati tot anul cu resturi, sint adevarate „pusculite cu economii“ sparte la sfirsit de an si care rotunjesc bugetul familiilor de gunoieri in preajma sarbatorilor. „Fiecare are cite cinci-zece porci pe care ii aducem cu noi in fiecare zi la groapa. Noi cautam sticle si fier si animalele zgurma dupa mincare. Porcii pe care vrem sa ii taiem noi, pentru casa, ii hranim cu altceva, nu ii aducem aici“, a spus Mihai Rostas, intr-un moment de sinceritate.
Scormonind in muntii de gunoaie, linga maidanezi si ciori, mai dau din cind in cind peste cite un chilipir: un teanc de bani, o bijuterie, un obiect util si in buna stare, aruncat din greseala de vreun neatent. „Am gasit odata un casetofon cu casti, care merge si acum…Am auzit de o femeie care a gasit o bratara de aur, altii au gasit bani…Dar trebuie sa ai noroc cu caru’!“, spune unul dintre cei care, intr-o pauza, se incalzea la un foc de cartoane.
Iarna, anotimpul preferat al „gunoierilor“
Iarna face o selectie in rindul „gunoierilor“; mirosul e mai putin patrunzator, concurenta scade, iar calitatea gunoiului creste – frigul conserva, iar sarbatorile aduc mai multe resturi…pretioase! „Iarna e mai bine; nu mai miroase asa rau si nici nu vin tiganii din Braniste, ca sint puturosi! Unii dintre noi venim cu carutele, altii cu masinile. Ce apuci sa pui in caruta e bine pus! Nimeni nu-ti mai ia de acolo“, spune Gheorghe Rostas.
Comunitatea „gunoierilor“ este inchisa, iar in ea poti patrunde cu greu, mai ales daca nu e nimeni care sa te introduca in „familie“. Dupa spusele lor, accesul e liber, nimeni nu te opreste sa rascolesti gunoaiele, nu exista zone deja… rezervate. Exista insa o regula: daca unul dintre „veterani“ se instaleaza la rampa cind tocmai este descarcata o masina, ceilalti pleaca si il lasa doar pe el. Dupa cum, daca esti nou-venit si nu te ia nimeni sub protectie, poti fi alungat. Trebuie intii sa treci de ciini: nu musca, dar miriie si se reped la tine. La fel fac si oamenii; huiduieli, injuraturi, cite un pietroi aruncat dupa tine. Daca te lasi intimidat, poti sa pleci! Dar, de regula, cei care ajung la groapa de la Mofleni, impinsi de saracie si de disperare, nu vin ca sa plece…
