Noiembrie 2005 se anunta o luna decisiva pentru mineritul si energia din Oltenia. Ori va incepe privatizarea actualelor complexuri energetice, incepând cu cel de la Turceni, ori va fi reorganizata intreaga activitate intr-un singur complex energetic care sa cuprinda toate exploatarile miniere rentabile din zona, precum si termocentralele Turceni, Rovinari, Craiova si Isalnita.
Ideea unui complex energetic in Oltenia este vehiculata inca din 1999. Cu sase ani in urma, suspiciunile privind reunirea mineritului si a termocentralelor din Oltenia in cadrul unui holding erau mai mari decât acum, ideea in sine fiind respinsa atât de mineri, cât si de energeticieni. In anul 2000 a fost o tentativa de constituire a Companiei Nationale Complex Energetic pe Lignit SA, dar proiectul de hotarâre de guvern a ramas pâna in prezent la stadiul de proiect.
Potrivit proiectului amintit, Complexul Energetic pe Lignit SA urma sa fie constituit prin fuziunea Companiei Nationale a Lignitului Oltenia cu o parte din Termoelectrica, mai precis cu sucursalele acesteia de la Turceni, Rovinari si Craiova. Compania nou-infiintata urma sa functioneze ca un holding, in sensul ca filialele Energia Turceni, Energia Rovinari, Energia Craiova si Lignit Târgu Jiu aveau fiecare in parte personalitate juridica.
Ideea repusa pe tapet in 2003
O perioada nu s-a mai vorbit de complexul energetic, dupa care organismele internationale au atras din nou atentia asupra necesitatii reorganizarii sectorului energetic, in special a Termoelectrica, societate care inregistra cele mai mari pierderi din economia nationala.
Ideea de constituire a complexului energetic a fost readusa in atentia opiniei publice in cursul anului 2003, când sefii din CNLO si liderii sindicatelor miniere au facut o vizita in Germania, pentru a vedea cum functioneaza acolo companiile de acest tip. In timp ce in România se acrediteaza ideea ca un complex energetic care sa cuprinda patru termocentrale, cu o putere instalata totala de peste 4.000 MW, ar fi un adevarat „mamut industrial“, neatractiv pentru investitori, in Germania au fost vizitate complexuri cu o capacitate de productie tripla. Unul dintre acestea este Vattenfall Europe Mining, care cuprinde patru termocentrale pe lignit, una pe huila, cinci pe gaze naturale, zece hidrocentrale si patru centrale nuclearo-electrice, ce totalizeaza o putere instalata de 12.482 MW si este considerat cel mai performant din zona.
Studii neluate in seama de guvernanti
Argumentele pro si contra infiintarii Complexului Energetic Oltenia nu au lipsit in anii de dinaintea desfiintarii CNLO, dupa cum rezulta din mai multe studii facute de specialisti din minerit si energie. Un prim argument a fost posibilitatea realizarii unei omogenizari a carbunelui exploatat, astfel incât termocentralelor sa le fie furnizat carbune de aceeasi calitate si la acelasi pret. Alte probleme asupra carora s-a atras atentia sunt cele legate de relatia cu prestatorii de servicii si furnizorii de bunuri. CNLO avea in exploatare 13 mari tipuri de utilaje, unele de dimensiuni gigantice, pentru care trebuia sa aiba permanent in stoc piese de schimb. Mai mult, daca s-ar fi constituit un singur complex energetic ar fi fost mult mai usor ca, in cazul defectarii unui utilaj, personalul ce il deservea sa fie transferat la un altul, care sa asigure si plusul de productie necesar.
In plus, specialistii CNLO atrageau atentia asupra faptului ca vor creste preturile produselor si serviciilor necesare celor cinci presupuse complexuri, deoarece altfel se negociaza de pe pozitia unui complex unic si puternic.
A crescut pretul terenurilor
Cresteri de preturi au fost prevestite si in ceea ce priveste exproprierile de terenuri si stramutarile de gospodarii, acolo unde se impune extinderea exploatarilor miniere. Nu mai putin adevarat este si faptul ca oamenii simpli care au pamânturi si case in perimetrul minier au inceput sa ceara mai multi bani si dupa ce au vazut ce vile si-au ridicat directorii din minerit prin stramutarea unor cocioabe cumparate de la ei. Cel putin trei mari exploatari miniere de pe raza Gorjului sunt in acest moment blocate ca urmare a faptului ca proprietarii terenurilor cer sume de-a dreptul exorbitante. Daca toate exploatarile miniere ar fi facut parte din acelasi complex, s-ar fi putut apela la varianta intensificarii exploatarii de carbune intr-o cariera, pâna la rezolvarea problemelor legate de proprietate in alta exploatare.
Situatii tensionate sunt si acolo unde, pe raza aceleiasi comune, unii localnici trebuie sa negocieze exproprierea cu SNLO, altii cu CE Turceni, cum ar fi la Slivilesti, de exemplu.
Vina poluarii, pasata de la o societate la alta
Complexurile energetice si SNLO isi paseaza de la una la alta reconstruirea vetrelor de sat, a bisericilor, scolilor sau cimitirelor care trebuie stramutate. La fel isi paseaza si responsabilitatile legate de distrugerile pe care le provoaca drumurilor pe care circula utilajele de tonaj greu, precum si cele legate de poluarea mediului inconjurator. Ce-i drept, acolo unde exploatarile miniere apartinând unor societati diferite sunt foarte apropiate, este aproape imposibil sa spui care dintre acestea a cauzat poluarea surselor de apa, de exemplu, astfel ca localnicii sunt nevoiti sa bata la mai multe porti, dar nimeni nu se grabeste sa le rezolve problema.
