Bucataria italiana este foarte bogata si variata, pastele reprezentând punctul forte. Dupa cum informeaza site-ul Inmamaskitchen.com, in perioada in care italienii au migrat spre Lumea Noua si Oceania au luat cu ei si aceasta amprenta personala care, ulterior, si-a gasit un loc aparte in viata tuturor occidentalilor si nu numai a lor.
Cu toate acestea, originea spaghetelor este inca invaluita in mister, existând mai multe mituri, mai mult sau mai putin adevarate, despre inventarea acestui produs culinar.
Pastele in Grecia Antica si Roma
Exista câteva site-uri pe care se spune ca zeul grec Vulcan ar fi inventat un dispozitiv special cu ajutorul caruia facea „fire de aluat“. Insa Vulcan este un zeu din mitologia romana, care este asociat cu prelucrarea minereului de fier. Corespondentul sau in mitologia greaca este Hefaistos. In niciuna dintre scrierile lui Homer sau ale lui Ovidiu nu se mentioneaza ca vreunul dintre cei doi zei ar fi inventat altceva decât unelte pentru fabricarea armelor si a bijuteriilor.
Cu toate acestea, pe internet circula si o legenda adevarata, in care se spune ca grecii si romanii au descoperit un „aluat turtit“, un fel de taitei, care in limba greaca se numesc „laganon“. Acestia insa nu se fierbeau, ci se coceau pe pietre incinse sau in cuptoare.
Arabii si pastele
Prima insemnare despre taiteii fierti se gaseste in Talmud, o culegere de comentarii asupra legii mozaice – Tora, scrisa in secolul al V-lea. Cuvântul folosit pentru denumirea taiteilor era „itriyah“. In limba araba, acest cuvânt inseamna „taitei uscati cumparati“, a caror compozitie este diferita de cea a taiteilor facuti in casa. Cel mai probabil, pastele au fost introduse in Sicilia in timpul cuceririi arabe. Geograful arab Al Idrisi a consemnat, la un moment dat, ca un produs pe baza de faina, in forma unui fir, se consuma in orasul Palermo care, in acea perioada, era colonie araba.
Unii istorici sustin chiar ca cuvântul sicilian „maccaruni“, care inseamna „produs din aluat facut prin presare“, sta la originea cuvântului „macaroane“.
Alta teorie despre originea pastelor se bazeaza pe descoperirile arheologice facute in mormintele etruscilor. Intr-unul dintre acestea s-au gasit un cutit, o bucata de lemn si un sac cu faina. Insa toate acestea ar fi putut fi folosite si pentru alte produse culinare.
Marco Polo si pastele
Mitul romantic potrivit caruia Marco Polo a adus pastele din China a fost intens dezbatut de-a lungul anilor. A revenit in Italia in 1295, dupa 20 de ani petrecuti in strainatate.
Chinezii sunt cunoscuti pentru faptul ca manânca un produs asemanator cu taiteii inca din anul 3000, inainte de Cristos.
Cu toate acestea, in 1279, un soldat genovez a trecut in inventarul mosiei sale si un cos cu paste uscate, numindu-l „una bariscella plena de macaronis“.
Prima reteta de paste
Prima mentionare a unei retete de paste apare in cartea „De arte Coquinaria per vermicelli e maccaroni siciliani“ („Arta de a gati macaroane siciliene si vermicelli“ – n.r.), sub semnatura patriarhului din Acquileia. De asemenea, prima vânzare de paste uscate a fost consemnata la Palermo.
In secolele al XIV-lea si al XV-lea, pastele au devenit foarte populare in rândul italienilor, fiind usor de depozitat si transportat in Lumea Noua.
Aparitia sosului de tomate
In secolul al XVI-lea, spaniolii au adus in America mâncarurile lor preferate, printre care se numara si sosul de tomate. Acesta era pregatit dintr-un soi de rosii mai putin obisnuit, de culoare galbuie, care au primit numele de „mere aurii“ (pomo d’oro) de la specialistul in botanica Pietro Andrea Mattioli.
Dupa ce au gustat sosul de tomate, italienii din America l-au combinat imediat cu pastele lor, devenind responsabili pentru schimbarea intregii istorii a acestui produs.
Prima reteta de paste cu sos de tomate a fost scrisa in 1839, in casa lui Ippolito Cavalcanti, duce de Buonvicino. Treizeci de ani mai târziu, bucataria genoveza devenise faimoasa pentru produsele culinare din paste si sos de tomate, combinate cu diverse tipuri de carne.
Mai târziu, in timpul Razboiului Civil din America, macaroanele cu brânza erau la moda, din cauza unui nou val de imigranti italieni din regiunile rurale. Acestia nu au mai gasit in America ingredientele pe care le aveau in tara de origine, dând nastere, in acest fel, la mii de retete.
Sub influenta „revolutiei“ produselor de tip fast-food, produsele culinare pe baza de paste au suferit o transformare radicala, pierzând mult din caracteristicile initiale. In prezent, numai macaroanele, taiteii sau spaghetele servite in restaurantele cu specific italian mai pastreaza unele trasaturi originale.
Reteta zilei: Spaghete alla carbonara
Ingrediente: 1/2 kilogram spaghete; 3 linguri ulei de masline; 3 oua batute, 1/2 cana de parmezan, 1 cana de sunca slaba, taiata felii, 1 cana de ciuperci taiate, sare si piper dupa gust.
Mod de preparare: Fierbeti spaghetele si scurgeti-le bine de apa. Caliti in ulei ciupercile si sunca si amestecati toate ingredientele. Adaugati parmezanul, piperul si ouale. Se lasa 10 minute in cuptorul incins, apoi se servesc.
