În competițiile europene intercluburi, Universitatea a debutat în ediția 1970/1971. În episoadele I, II și III (GdS din 1, 2 și 3 august) am prezentat participarea alb-albaștrilor în primele nouă ediții, iar mai jos puteți lectura evoluția în următoarele trei sezoane europene.
10. Ediția 1983/1984, Cupa UEFA – Din vina FRF, Universitatea nu a fost înscrisă în Cupa Cupelor
Ca și în sezonul 1982/1983, și în sezonul european 1983/1984, FRF și-a bătut iarăși joc de Știința. Ce s-a întâmplat? FRF a programat finala Cupei României 1983 pe 6 iulie, deși data-limită a înscrierii în competițiile europene intercluburi fusese stabilită de forul continental până pe 30 iunie! Universitatea a învins în finala Cupei pe Poli Timișoara (2-1), dar UEFA nu a înscris echipa alb-albaștrilor în Cupa Cupelor, o competiție mai ușoară decât Cupa UEFA. Cum în ediția de campionat 1982/1983 Universitatea se clasase pe locul II, echipa a fost admisă în Cupa UEFA alături de ocupanta locului III, Sportul Studențesc. Iar FC Argeș, locul IV, care ar fi trebuit să participe și ea în Cupa UEFA, a rămas neînscrisă! În primul tur, oltenii au întâlnit puternica echipă a fraților Zoran și Zlatko Vujovic, Hajduk Split (din fosta Iugoslavie). La Craiova, fără Ștefănescu, Balaci și Crișan, Universitatea a câștigat cu 1-0 (gol Geolgău). La Split, cu 50.000 de suporteri în tribună, gazdele au avut 1-0 după timpul regulamentar de joc, dar s-au impus la loviturile de departajare: 1-0 (0-0, 0-0)/3-1 după loviturile de departajare. Partida a fost deosebit de tensionată, Lung a făcut iarăși un meci mare, apărând cel puțin șase baloane pe care scria gol. Lui Irimescu i-a fost spart capul (a fost lovit și călcat cu crampoanele de un jucător de la Split)! Deși sângele îi curgea pe față, Mircea Irimescu a continuat meciul jucând bandajat, iar la loviturile de departajare a fost singurul fotbalist al Științei care a marcat (au ratat Țicleanu şi Ungureanu).
11. Ediția 1984/1985, Cupa UEFA – Calificați în sferturile de finală
În primul tur, oltenii i-au eliminat pe spaniolii de la Betis Sevilla: a fost 1-0 în Spania, apoi pe Central s-a ajuns, după un meci epuizant, la loviturile de departajare, 1-0 (0-0, 1-0/gol Cîrțu), 5-3 după loviturile de departajare. Eroul partidei a fost portarul Lung, autorul unor parade excepționale, cât și salvator la loviturile de departajare (când a parat una). În turul II, două victorii italienești, cu 1-0, au calificat Universitatea în dauna grecilor de la Olympiakos Pireu. Cîrțu a marcat în ambele manșe (Craiova și Pireu). Returul de pe Karaiskaki s-a disputat cu 80.000 de suporteri înfocați în tribune (conform anuarului FRF), dar echipa pregătită de Mircea Rădulescu s-a organizat bine și a ieșit victorioasă. O paranteză: pe când lotul Universității se afla în aeroport pentru deplasarea în Grecia pentru returul cu Olympiakos, Balaci a fost întors chiar de pe aeroport! Fostul președinte Stroe a spus după revoluție motivul. Că nu i s-ar mai fi dat viză de ieșire din țară deoarece, chipurile, Securitatea ar fi avut informații potrivit cărora Balaci intenționa să rămână în străinătate. Și el, săracul, era și accidentat! În turul al III-lea, Știința a întâlnit iarăși o echipă din fostul spațiu iugoslav, Zeljeznicar Sarajevo. În meciul de acasă, oltenii s-au confruntat cu probleme de lot (Negrilă, Țicleanu, Irimescu au absentat), dar a fost 2-0 pentru gazde. Beldeanu și Cămataru (p) au fost autorii golurilor, iar Lung a apărat o lovitură de la 11 metri. Istoria meciului de la Sarajevo: la 0-0, Craiova a avut două mari ocazii de a deschide scorul (Cîrțu a trimis balonul în bară), dar apoi gazdele s-au impus categoric, înscriind patru goluri!
12. Ediția 1985/1986, Cupa Cupelor – La Kiev, cu 100.000 de spectatori în tribune, Știința a cedat la scor de forfait
În primul tur, oltenii au scos din competiție pe AS Monaco. A fost 2-0 pentru gazde la Monte Carlo, dar în retur Știința i-a sufocat pur și simplu pe elevii lui Lucien Muller: 3-0 pentru Universitatea! Marcatori: Geolgău (’19, ’82) și Bîcu (’77 p). În turul următor, gruparea din Bănie a avut ghinionul să întâlnească pe Dinamo Kiev, celebra trupă construită de antrenorul Lobanovski, echipă care avea să își adjudece trofeul, Cupa Cupelor 1986. La capătul unei întâlniri viu disputate, în prima manșă, la Craiova, rezultatul a fost 2-2 (1-2). Istoria partidei în retur, la Kiev, cu 100.062 de spectatori în tribune, s-a scris însă în primele 12 minute, 3-0 (goluri: Raț ’5, Belanov ’11, Demianenko ’12).
