Zâmbește, este înconjurată de colegi, prieteni și profesori care de câteva zile se bucură de prezența ei, la școală, la Colegiul Național „Elena Cuza“ din Craiova. Și ea se simte cu adevărat vindecată fiind în mijlocul lor. Acestea sunt clipele de fericire la care eleva Irina Naidin a nutrit încă de anul trecut, când, la începutul lunii noiembrie, a aflat că are o tumoră malignă și că viața îi era în pericol. Mama ei a apelat la Gazeta de Sud pentru a cere ajutor, întrucât avea nevoie de tratament în Franța. Și colegii ei au fost cei care au alertat întreaga urbe și au organizat mai multe evenimente caritabile. S-au strâns astfel 200.000 de euro pentru tratamentul care i-a redat speranța și bucuria de a trăi Luptă însă pentru a reveni la normalitate. Este în ultimul an de liceu și trebuie să facă față provocărilor.
În urmă cu un an, pe 2 noiembrie 2017, Irina Naidin primea o veste cruntă. Era diagnosticată cu cancer. Avea doar 17 ani și o viață frumoasă cu o familie iubitoare și mulți prieteni. Boala nemiloasă era prezentă însă prin durerile pe care le simțea în partea dreaptă, acolo unde avea o tumoră malignă și care a obligat-o să se îndepărteze de casă și de colegi și să stea în spital. Au urmat zile în care obrajii ei, dar și cei ai părinților, erau brăzdați de lacrimi de durere. A apărut șansa ca Irina să fie tratată în Franța și povestea ei a devenit publică. Mulți oameni au fost impresionați de durerea ei și au contribuit, crezând în speranța ei de a trăi. Și azi Irina zâmbește, a reușit să înfrângă boala după un an de tratament. Au fost 365 de zile grele, după care a revenit în bancă alături de colegii ei. Este învingătoare. „Sunt foarte fericită şi totodată nu îmi vine să cred că s-a terminat după un an greu, super greu“, sunt primele cuvinte ale Irinei. Le rostește în mijlocul colegilor și al profesorilor. Au primit-o într-o clasă cu zeci de baloane colorate în prima ei zi de școală, pe 1 noiembrie, iar pe 2 noiembrie cadrele didactice și directorul adjunct Simona Elena Copăcescu au pregătit un tort pentru întreaga clasă. „Colegii m-au primit foarte frumos. M-am simţit iubită şi am simţit o emoţie foarte mare. Eu cred că o să fie bine. Ce a fost greu a trecut şi acum sigur o să meargă totul ca pe roate“, mai spune Irina.
Aproape că nu îi vine să creadă că a trecut peste zilele de spitalizare. A avut parte însă de alt sistem medical, unul în care a găsit prieteni.
„Am făcut tratamentul în Franţa, la o clinică de oncologie. Am ajuns acolo pe 22 noiembrie. Totul este diferit faţă de ce avem noi aici, în România. Sunt oameni diferiţi, oameni deschişi care încearcă să te ajute. Se împrietenesc cu tine. Și dacă nu poţi să dormi, dacă pur şi simplu ai insomnie, poţi să îi chemi şi din cinci în cinci minute, că ei vin, ceea ce a fost de foarte mare ajutor. Am simţit că am pe cineva alături chiar dacă eram acolo doar cu părinţii“, povestește Irina.
Irina a simțit mereu nevoia de a fi alături de colegi
Nu a uitat nicio clipă de colegii și profesorii ei. Mereu a fost însoțită de dorința de a reveni în mijlocul lor și de a-și continua studiile. A primit materialele și, pe patul de spital, departe de țară, Irina a încercat să țină pasul cu ei și a învățat odată cu ei. A revenit în Craiova în vară pentru a susține examenele și a reușit să-și încheie situația școlară. Și colegii, dar și profesorii își aduc aminte de acel moment. Profesoara de limba română, Cristiana Lungu, spune că, practic, pentru Irina cele trei zile cât a stat să dea diferențele au fost zile în care s-a hrănit sufletește: „Irina a simțit mereu nevoia să fie cu noi. I-a lipsit foarte mult prezenţa noastră. A fost supărată că nu a fost cu colegii. Când a venit prima dată să dea diferenţele ca să încheie situaţia şcolară am stat de vorbă cu doamna doctor din Franța şi ne-a spus că trebuia să o lase să vină, pentru că trebuia să se hrănească sufleteşte aici. Și mama ei mi-a povestit că acolo era într-o permanentă revoltă interioară şi pe de altă parte era şi o stare de pasivitate şi de refuz şi că a fost surprinsă că atunci când a venit aici a fost alt om. Parcă cineva i-a infuzat energie. Nu mai era supărată, nu mai avea și nici acum nu mai are stări de oboseală. Zâmbeşte încontinuu“. Și directorul adjunct Simona Elena Copăcescu spune că Irinei i-au lipsit colegii. „Medicul ei curant este o româncă. A ajutat-o foarte mult, dar Irina și-a dorit mereu să fie cu colegii ei. Am ținut legătura cu ea, prin WhatsApp. Făceam diverse filmulețe haioase ca să o facem să zâmbească. Îi trimiteam și materialele de la clasă. Când a revenit pentru diferențe au fost trei zile de bucurie nesperată. Foarte mult a ajutat-o că s-a întâlnit cu colegii ei. Singura ei dorinţă de când a aflat că este bolnavă a fost să termine şcoala cu colegii ei. Am învăţat astfel multe lucruri. Am învăţat că iubirea învinge tot şi că Dumnezeu face minuni prin oameni şi a făcut minuni prin ea și prin colegii ei“, mai spune directorul adjunct Simona Elena Copăcescu.
Se pregătește pentru bacalaureat și pentru facultate
Bucuria revenirii Irinei au trăit-o din plin și colegii ei. „Mă simt super fericită că este bine. Pentru noi diagnosticul ei a avut un impact foarte puternic, dar mă bucur am reuşit să ne mobilizăm şi să o ajutăm. Mă bucur extrem de mult că este aici, ea fiind şi cea mai bună prietenă a mea. A fost greu, dar sunt mulțumită că au fost mulți oameni lângă noi. Am mers în şcoli cu urna, cu ajutorul doamnei de română. Am organizat evenimente la care au răspuns şi reprezentanţi ai administraţiei, inclusiv primarul Craiovei. Acum Irina este un model de reuşită în lupta pentru viață“, a spus eleva Alexandra Florescu. „Am crezut în şansa ei şi ne-am zbătut. Momentul în care a venit a fost cu adevărat un moment de împlinire pentru că după un an o vedem bine şi s-a întors din nou acasă şi în clasă alături de noi“, a spus elevul Adrian Triţă. Și Irina a simțit sprijinul celor din jur. „Am simţit sprijinul Craiovei şi cred că toată România a fost alături de mine şi cu ocazia asta vreau să le mulţumesc foarte mult pentru că fără ei nu aş fi ajuns aici. Tratamentul a costat 200.000 de euro“, a spus Irina. Acum trăiește alături de colegi emoția ultimului an de liceu. Perioada grea prin care a trecut a făcut-o să se gândească la o carieră în medicină, chiar dacă acum studiază la specializarea filologie-bilingv engleză. „Aș vrea să urmez Medicina la Timișoara sau la București, dar rămâne de văzut“, spune Irina. Mai presus de toate, liceanca se bucură că este acasă. „Acum realitatea e doar o lume la care visam cu puțin timp în urmă și care m-a ținut departe chiar și de mine. Acum sunt în locul unde m-am născut, am învățat să vorbesc, am căzut prima oară pe role, am luat primul FB, am legat prietenii. Aici s-a întâmplat totul. Cred că orice drum o să urmez, tot spre ACASĂ o să ducă“, după cum scrie Irina pe blogul personal.
