In timp ce unii cumparatori sunt atrasi de acuratetea si stralucirea obiectelor de arta noi, altii se lasa cuprinsi de vraja vechiului.
Muchiile tocite, luciul sters, oglinzile cu reflexie deformata, portelanurile cu fisuri, vasele ciobite, mobila uzata, „imbatrânita“, filele prafuite, tesaturile destramate, toate ascund o poveste sau o taina. Au un anume mister si nu se „destainuie“ de la inceput. Pentru a descoperi o parte din secretele lor, trebuie sa le simti, sa le privesti. Si atunci, orice obiect, un vas, o piesa de mobilier, o ceasca de cafea din portelan, iti „dezvaluie“ o sclipire din trecut si simti cum parca iti vorbeste.
Vraja „vechiturilor“ e acaparatoare, pentru ca implicit conduce la o istorie sau lasa sa se teasa in jurul fiecarui obiect o poveste proprie.
