Cine a spus ca meseria e bratara de aur nu a gresit deloc. O dovedeste un instalator de meserie din Dolj, care a avut curaj sa plece in Italia in urma cu 14 ani. Si-a cladit o cariera si o situatie materiala deosebita cu ceea ce stia sa faca mai bine.
Olteanul Marin Barbu a plecat de mic de acasa. A lucrat ca instalator la Resita si la Timisoara. Ulterior, s-a mutat la Craiova. Dupa Revolutie, nu a stat prea mult pe gânduri si a decis sa paraseasca tara, pentru a-si incerca norocul in alta parte. A plecat in 1992, chiar pe 1 decembrie, de Ziua Nationala. Avea in suflet multe sperante, dar si temeri. Stia ca acolo nu-l asteapta nimeni. S-a urcat in autocarul de Franta, dar destinul l-a oprit la Milano, unde traieste si in prezent. Rememorând vremurile de acum 14 ani, Marin Barbu spune ca „nici prin vis“ nu i-ar fi trecut ce avea sa i se intâmple, mai ales când isi aminteste cât de greu i-a fost la inceput. „La inceput a fost greu. Foarte greu. Eu nu cunosteam pe nimeni acolo, nu ma angaja nimeni. O perioada am dormit prin baraci… Uneori aveai surpriza sa nu-ti primesti nici banii dupa ce munceai pe rupte…“, isi aminteste acesta. Dupa o perioada de cautari, olteanul a avut noroc, dupa cum singur povesteste. „Norocul meu a fost ca am gasit un italian de treaba care m-a angajat. Lucram ca instalator, reparam instalatii sanitare si de incalzire. Sunau la firma si spuneau ca au nevoie de un instalator. Când ma trimiteau la interventii, plecam cu geanta pe umar si circulam cu autobuzul. Aveam rani la umar de la geanta“, a mai spus acesta.
„Nu credeau in mine…“
Asa au trecut anii… Marin Barbu spune ca din putinii bani pe care ii câstiga la inceput punea deoparte pentru a-si cumpara scule. Daca strângea 1.000-2.000 de euro (cât ar veni acum in moneda europeana) era multumit. „Usor-usor, mi-am facut cunostinte printre cei pe la care am lucrat. Daca esti serios si iti faci bine treaba, iti gasesti oameni de incredere. Cu unii dintre ei lucrez si acum, dupa zece ani“, a mai povestit doljeanul.
Dupa primii sase ani de munca, a hotarât ca este pregatit sa isi inceapa propria afacere. „In 2000, strânsesem deja cam 50 de milioane de lire italiene. Adica in jur de 25.000 de euro in banii actuali. Asa am infiintat firma «S.IM.TECO din Barbu Marin»“.
La inceput, lucram eu si cunostintele mele. Apoi numarul angajatilor a crescut. Acum suntem 15, toti români“, a precizat Marin Barbu. O parte dintre angajatii români i-a gasit in Italia. Pe altii i-a adus chiar el, convins ca ii poate ajuta sa faca bani buni. „Ce salariu au? 1.800 – 2.000 de euro. Depinde de numarul de ore lucrate si de ce meserie stie fiecare“, a mai spus acesta. In cinci ani, românul si-a facut o situatie materiala de invidiat. Dupa cum a spus, a investit in scule aproape 80.000 de euro, iar in cladirile administrative ale firmei in jur de 160.000 de euro. Are contracte de prestari servicii cu parteneri importanti, cum ar fi Universitatea Comerciala „Luigi Bocconi“ din Milano, primaria orasului si firma Pirelli. Cifra de afaceri actuala a estimat-o la aproximativ 1,5 milioane de euro. Ca avere personala, a spus ca are in proprietate trei case, in Milano, la Monza si la munte, plus un parc auto format din marci prestigioase: Mitsubishi, Mercedes, Ford. Românul afirma ca ar ramâne in Italia, deoarece acolo ii merge foarte bine. Cu toate acestea, a facut sarbatorile acasa, la Mârsani – Dolj. Lumea il priveste cu invidie când vine prin sat. „Asa e lumea. La inceput nu credeau in mine, nici macar tatal meu. Eu eram tot timpul mai rebel…“, isi aminteste Marin Barbu vremurile de altadata.
