De ce oare inghetata este atât de iubita si de populara? Sa fie oare gustul dulce si racoritor sau amestecul de gheata si materie dulce? Documente din trecut dovedesc ca popularitatea si raspândirea chiar si casnica a inghetatei si a bauturilor reci dateaza din timpuri stravechi.
Inca din antichitate, conservarea zapezii pentru vara a fost una dintre preocuparile oamenilor, impinsi mai ales de necesitatea de a conserva alimentele cât mai mult timp posibil. „Ghetariile“ au fost pentru multe secole solutia problemei privind pastrarea temperaturilor scazute si, in consecinta, a alimentelor perisabile. In acelasi timp, era vorba si de o problema de natura fiziologica si de gust, având in vedere ca, dupa cum se stie, consumul de alimente congelate este o constanta in alimentatie. Conservarea zapezii, care deseori era transportata in saci zeci sau chiar sute de kilometri, avea loc de cele mai multe ori in grote sau pesteri, unde era depozitata si presata, pentru a fi transformata in gheata si pentru a fi utilizata si dupa câtiva ani. Abia in secolul XVI, in Italia a fost descoperita o metoda stiintifica pentru conservarea ghetii, prin adaugarea in zapada a unei cantitati de sare marina sau de nitrat de potasiu. Amestecul permitea trecerea la o temperatura negativa, sub zero grade Celsius, si astfel la starea de congelare. Dupa ce s-a reusit pastrarea ghetii mai mult timp, s-a reusit apoi producerea unui „dulce“ inghetat, care a primit numele de inghetata.
Secolul XV – epoca de „aur“ a inghetatei
Desi bauturile reci sau serbeturile rudimentare, obtinute amestecând sucul de fructe sau siropuri cu gheata ori zapada, erau cunoscute dinainte, secolul XV ramâne in istorie drept perioada in care prepararea si consumul acestora au devenit o constanta, chiar daca era vorba de prânzuri, banchete sau petreceri. Metoda din secolul XV a ramas singura metoda de a obtine gheata „artificiala“, pâna la brevetarea de catre americanul Perkins, in jurul anului 1860, a primei masini de produs gheata, bazata pe teoria lui Faraday cu privire la schimbarea starii fluidelor gazoase. De atunci, progresul in producerea ghetii si, in consecinta, in productia de inghetata nu a mai avut parte de obstacole. De la fabricile de gheata, la productia in masa a frigoriferelor industriale si casnice si la aparitia masinilor de inghetata, atât pentru uz industrial, cât si casnic, producerea si consumul deliciosului aliment au cunoscut o crestere continua. Cu timpul, de la o delicatesa exclusivista, inghetata s-a transformat intr-o placere extrem de raspândita. Dupa cum se stie, metoda moderna de preparare a inghetatei este atribuita bucatarului italian Procopio dei Coltelli, care la inceputul secolului XVI a inaugurat la Paris prima cafenea. De atunci, prepararea inghetatei artizanale nu a suportat schimbari substantiale. Crema este amestecata intr-un vas cu pereti refrigeranti.
Inghetata – aliment delicios si nutritiv
Inghetata si-a câstigat pe drept cuvânt „statutul“ de aliment, gratie caracteristicilor sale nutritive. In functie de categoria din care face parte, inghetata contine lapte, oua, zahar, fructe si poate fi combinata cu alte componente alimentare, tinând cont de caracteristicile sale dietetice si organoleptice. La fel ca toate alimentele, poate ingrasa daca este consumata in cantitati excesive, in timp ce un consum moderat contribuie la o dieta sanatoasa si echilibrata. Sortimentele de inghetata pe baza de apa si serbeturile alcoolice nu contin grasimi si, ca atare, prezinta de la 80 la 120 de kilocalorii la 100 de grame, in timp ce sortimentele pe baza de crema de ou si lapte contin proteine si de la 160 la 220 kilocalorii la suta de grame. In plus, sunt deja cunoscute proprietatile „digestive“ ale inghetatei si, mai ales, ale serbeturilor: consumate la sfârsitul mesei, alimentele reci favorizeaza circulatia sângelui spre stomac, ajutând in acest fel procesul digestiv.
