De la copiii lui Zaica la cantarida

Un sondaj publicat de curind arata ca 41% dintre copiii din Romania vor sa traiasca in alta tara. Desi invata de mici ca tara lor este bogata in minereuri, petrol, munti, vai si ape. In plus, are si deschidere la mare. Procentul se apropie de jumatate si, impingind lucrurile spre absurd, poti spune ca jumatate din viitorul tarii va trai in Romania cu dorinta arzatoare de a se imprastia pe mapamond.

Problemele copiilor sint multe si ele n-au neaparat o legatura directa cu muntii, apele si vaile patriei. „Copiii“ profesorului Dorel Zaica (ii numesc astfel pe toti copiii care i-au trecut prin mina la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ si care au fost obiectul a numeroase experimente de creativitate – singurele facute la o scoala, in comunism) erau interesati de tot si de toate: ce este viata, ce este bucuria, ce inseamna sa fii patriot, de ce isi fac femeile manichiura, cum stie sugativa sa suga cerneala, ce este apa minerala etc., etc. Multe dintre raspunsuri, obtinute acum douazeci-douazeci si cinci de ani, sint adevarate premonitii pentru ceea ce li se intimpla copiilor azi. Traznelile „copiilor“ lui Iantu sint cam acelasi lucru. Copiii lui Zaica sint precursorii copiilor lui Iantu. Ei au fost tot timpul frumosi, destepti si adecvati momentului. Daca stiai ce sa-i intrebi si cum s-o faci. Ii intreba Zaica: Ce este acela un minister? Iar ei raspundeau: „Minister inseamna ca sa te duci acolo sa te razbuni“. Ceea ce era intr-un fel corect. La minister, ca si azi, se faceau si turnatorii si se faceau si aranjamente, numite acum blaturi, smecheriri de licente sau reesalonari. Dar ce este ministrul? „Ministru e un om care sta pe scaun si le spune la altii sa faca o cerere“. Ce inseamna sa fii patriot? „Patriotic inseamna cind ii cheama directorul pe oameni la munca“. Ce sint taranii? „Taran inseamna un om care vrea sa faca buletin de Bucuresti“.

Zilele trecute, sase elevi de 13-14 ani din Tirgu Jiu si-au exersat puterea de creatie pe diriga. Sau au incercat. Voiau sa-i puna cantarida pe covrigi. „Ne-am gindit ca daca diriga se excita tare, nu ne mai da note atit de mici“. Copiii strinsesera si 500.000 de lei ca sa fuga in Italia, in cazul in care s-ar fi aflat. Pina la urma s-a ales praful de experiment, fiindca i-au turnat „tocilarii“. Probabil ca, intrebata, si „banda celor sase“ ar fi raspuns ca vrea sa traiasca in alta tara. Insa din cauza profei. Cam la fel gindeau si copiii lui Zaica. Mai putin cantarida si fugitul in Italia. Nu venise timpul. Chiar nu se poate invata fara note la scoala? „Profesorii nu renunta la note in scoala, pentru ca s-ar lipsi de placerea pe care o au cind unii elevi ii implora sa nu-i lase corigenti“. Sau: „Nu se poate invata fara note la scoala, cum nu se poate munci fara salariu“.

Cartile cu experimentele lui Zaica ar trebui predate in scoala. „Cursurile“ de imaginatie ar fi mult mai profitabile, bucuria scolii n-ar muri atit de devreme, elevii n-ar mai cauta cantarida sau n-ar mai face comotie cerebrala, cum i s-a intimplat fetitei din Oradea, care a invatat cu disperare sa-si indrepte un 8. La aceleasi intrebari ar fi, in 2002, cam aceleasi raspunsuri. Ce este rabdarea? „Rabdarea este cind un om se duce la macelarie si trebuie sa mai stea“. Ce este tristetea? „Tristete inseamna cind un om vine la altul si bea mult“. Ce este eclipsa? „Eclipsa inseamna lipsa“.