Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi mulţumiţi de noile formaţiuni politice. Noi, un număr important din societatea românească nu ne regăsim în ele, deşi suntem conştienţi că e nevoie de forţe care să îi înlocuiască pe cei care ne-au condus destinele de la Revoluţie încoace. Aşadar, duminică vom porni o nouă mişcare, având ca bază valorile pe care nu le-am regăsit în actuala ofertă politică: identitate, naţiune, familie, credinţă, libertate.
Interese mărunte generează un destin mediocru
Au trecut 100 de ani de la Marea Unire, 30 de ani de la Revoluţia Română şi 12 ani de la momentul aderării României la Uniunea Europeană. Trecutul ne obligă la învăţarea lecţiilor şi la stabilirea direcţiei în care ne îndreptăm. Zilnic vedem cum interesele mărunte generează un destin mediocru. Toţi ne dorim să redăm României demnitatea pe scena internaţională şi mai ales, în Europa. Toţi ne dorim un stat mai mare, mai puternic din punct de vedere economic. Toţi ne dorim restabilirea corectitudinii în relaţionarea cu românii, oriunde s-ar afla ei, la Bucureşti, în Covasna, la Chişinău, în Timoc sau Cernăuţi, la Roma sau Madrid. Toţi ne dorim, dincolo de mecanismele birocratice, un raport mai solid şi reciproc avantajos cu partenerii externi.
Ne dorim o Românie MARE în Europa
România Mare în Europa nu înseamna doar reîntregire şi reintegrare naţională, înseamnă participarea activă la modelarea viitorului proiectului european. România Mare in Europa nu e doar un slogan de campanie, e prima strategie concretă de poziţionare politică externă, de imagine, de prezentare şi de promovare a intereselor naţionale în contextul european. Unionismul nu e doar despre reunirea Republicii Moldova cu România. E despre unitate, ca spirit al generaţiei noastre. Unitate între oameni, sate, oraşe, regiuni, unitate între români, oriunde ar fi ei. Reîntregirea paşnică şi democratică a ţării nu poate reuşi decât în parametrii acestei unităţi naţionale. De la comunităţile istorice de români, diaspora vorbitoare de limba română şi până la minorităţile naţionale care trăiesc pe teritoriul României şi al Republicii Moldova, nu lăsăm pe nimeni în urmă.
Fiecare cetăţean al României şi al Republicii Moldova contează. Doar ridicându-ne unii pe alţii, putem, împreună, sa ridicăm o ţară! Dar de ce am vorbi azi despre unire, când noi n-avem destule spitale sau şcoli nici de o parte, nici de alta a Prutului; când şi la Chişinău şi la Bucureşti domneşte fărădelegea, nepotismul şi jaful anti-naţional? De ce am vorbi despre unire când în România peste 40% dintre copii riscă sărăcia şi excluziunea socială, iar Republica Moldova continuă să rămână şi în 2019 cel mai sărac stat din Europa?
De ce ne-ar interesa soarta comunităţii româneşti din Ucraina sau Serbia când încă există români discriminaţi în propria ţară?
Unirea nu contravine luptei anticorupţie şi nici stabilităţii economice şi politice. Dimpotrivă. Întregirea naţională vine să aşeze lupta românilor de pe ambele maluri ale Prutului pentru un trai mai bun, pe făgaşul istoric al civilizaţiei noastre, făgaş de la care am deraiat din pricina ocupaţiilor străine şi pe alocuri a celor domestice. Mişcarea unionistă înseamnă mult mai mult decât reunirea teritorială a României şi Republicii Moldova. Unionismul trebuie să constituie mentalitatea şi abordarea ideologică, filozofică, istorică a următorului secol de Românie modernă. Un element comun al guvernărilor de până acum e urmărirea succesului electoral prin politici de dezbinare. Am ajuns să trăim într-o societate măcinată de ură şi lipsită, în mare parte, de speranţă.
Suntem martori ai unor procese de dezbinare nu numai la nivel national, ci şi european. Soluţia: Unirea. Doar uniţi, putem construi o ţară mai bună pentru cei ce urmează. Unitatea începe cu înţelegerea şi respectul pe care ni le acordăm unul altuia, indiferent de opinii politice sau religioase, şi continuă cu o mult mai strânsă cooperare la nivel regional. Moldoveni, ardeleni, olteni, munteni, bănăţeni… suntem toţi români şi apoi europeni. Reîntregirea paşnică şi democratică a ţării nu poate reuşi decât în parametrii acestei unităţi naţionale de gândire şi simţire. Românii care s-au stabilit în ultimele două decenii în Uniunea Europeană nu sunt imigranţi. Sunt cetăţeni ai Uniunii Europene care acţionează în baza drepturilor pe care le implică acest statut.
Români suntem oriunde
Românii care trăiesc în comunităţile istorice nu sunt mai puţin români decât cei din interiorul graniţelor. Sunt români care-şi asumă obligaţiile cetăţeniei statelor în care trăiesc astăzi şi care îşi cer şi drepturile aferente, îndeosebi dreptul la propria limbă, cultură, religie şi istorie. Nu există diaspora şi ţara, capitala şi provincia, cei de-o parte şi cei de alta a Prutului. Există o singură mare comunitate românească, care poate mai mult şi mai bine doar împreună. Nu trebuie să existe o Europă de Vest şi o Europă de Est, trebuie să existe o singură Europă care poate supravieţui şi se poate dezvolta doar pe baza naţiunilor care o alcătuiesc, a tratamentului egal şi corect, a asumării adevărului istoric.
Asta vrea mişcarea unionistă, asta urmăreşte viitoarea forţă politică: o Românie mare, din toate punctele de vedere, alături de celelalte popoare ale Europei. Asta şi mult mai mult, inclusiv strategia noastră pentru România următorilor 30-50 de ani, de duminică, ora 13:00, când lansăm Mişcarea politică „România Mare în Europa, până la capăt, când reuşim.
