Nevazatorii, unii dintre cei mai nefericiti oameni, traiesc fara a ne atrage atentia, trecind pe linga noi aproape zilnic, fara sa fie observati. Numarul copiilor care nu au vazut lumina niciodata este din pacate de ordinul miilor. Numai in judetul Gorj traiesc peste 200 de copii cu acest handicap. Pentru ei, contactul cu mediul inconjurator se face prin palparea lucrurilor si prin auz. Florin Bogdan Nanu, de opt ani, din Tirgu Jiu, nu cunoaste lumea asa cum este ea, deoarece este nevazator. Numerosii doctori care l-au examinat de-a lungul anilor nu au reusit sa-l vindece.
Bogdan invata la o scoala normala, el neputind sa se adapteze la una dintre unitatile speciale de invatamint din Bucuresti. Chiar daca nu si-a vazut niciodata parintii, pe chipul lui se poate citi dragostea pe care le-o poarta. Este bucuros de fiecare data cind primeste o jucarie, si in special daca primeste cadou o masinuta. Nu le vede, dar este fericit cind le simte in miini si cind aude zgomotul facut de motorasele masinilor de jucarie. Are prieteni printre colegii de clasa. Este ingrijit de mama sa, care il ajuta sa-si faca temele, sa se imbrace si sa manince. Unul dintre cele mai placute momente este atunci cind i se citesc povesti sau cind i se comenteaza desenele animate. Bogdan este insotit permanent de mama lui, care, de multe ori, merge prin magazine impreuna cu fiul sau, pentru a face cumparaturi.
„Imi place sa primesc orice fel de cadou“
De ziua lui, Bogdan a primit o masinuta. „Imi place sa primesc orice fel de cadouri. Multumesc celor care mi-au dat aceste jucarii. Sper ca in cutie sa gasesc totusi o masinuta“, a spus zimbind baietelul. Mama sa, Ana Nanu, a spus ca unul dintre lucrurile care-i lipsesc fiului ei este o masina de scris Braille: „Am trimis o scrisoare unui post de televiziune, cu rugamintea de a ne ajuta sa cumparam aceasta masina de scris, speciala pentru nevazatori. Acum sintem in asteptarea raspunsului si indraznesc sa sper ca Bogdan va primi masina de scris, care il va ajuta enorm. El invata la Scoala generala nr.12. Este greu pentru el, dar are ambitie sa se descurce. Am incercat sa-l lasam la o scoala din Bucuresti, insa plingea tot timpul, se simtea singur. Cred ca este mai bine sa ramina aici si sa invete ca oricare alt copil. Profesorii au inteles situatia lui Bogdan si-l trateaza la fel ca si pe ceilalti copii de virsta lui“.
