Adolescența este vârsta schimbării şi reprezintă poate cea mai vulnerabilă perioadă din viaţa unui copil. Schimbările se produc la orice nivel: fizic, emoţional şi comportamental. Acestea din urmă pun la grea încercare părinții. Specialiştii spun că singura modalitate de a face față nevoilor și problemelor la această vârstă este să le cunoașteți și să le înfruntați.
Încerci să comunici cu copilul tău adolescent şi obţii doar răspunsuri monosilabice? Vrei să îi oferi o îmbrăţişare şi eşti refuzat? Sunt doar primele semne ale faptului că puiul tău a crescut, a devenit adolescent, iar în viaţa lui se produc schimbări pe care le resimţi şi tu.
Felul în care vor fi gestionate aceste modificări depinde în foarte mare măsură de relaţia construită în timp între părinţi şi copii.
Specialiştii spun că adolescenţa reprezintă un test al acestei relaţii, iar perioada vulnerabilă pentru tânăr poate fi depăşită uşor dacă acesta regăseşte în părinte sprijinul de care are nevoie.
„Este foarte important ca părintele să fie aproape de copil şi să construiască relaţia pe care o are cu acesta încă de când devine părinte.
Sunt multe situaţii în care părinţii îşi conştientizează acest rol abia în perioada adolescenţei, când lucrurile aproape că scapă de sub control. Perioada adolescenţei este o perioadă a „războiului“, când tinerii vor să îşi afirme individualitatea, să se desprindă de părinţi.
Este esenţial să avem o relaţie de încredere, în care copilul să se simtă bine, să vorbească, să fie auzit, acceptat, dar în acelaşi timp să existe limite. Lipsa limitelor duce către un comportament haotic, de tiran, abuziv din partea copiilor“, a spus Gabriela Mirela Ancuţa, psiholog clinician specialist, psihoterapeut de familie şi cuplu.
„Parte din adolescenţa noastră iese la iveală atunci când copiii cresc“
Semne ale schimbărilor aduse de pubertate pot debuta de la 8 -9 ani. În mod obișnuit, vârsta de 10 – 11 ani, în cazul fetelor, și de 11 – 12 ani, în cazul băieților este marcată ca fiind debutul pubertății sau al preadolescenței. Perioada de pubertate se încheie în cazul fetelor în jurul vârstei de 15 – 17 ani, iar al băieților în jurul vârstei de 16 – 17 ani.
Una dintre misiunile dificile în relaţionarea cu adolescenţii este să îi determinaţi să vorbească deschis despre îngrijorările şi problemele cu care se confruntă. „Sunt mai multe feluri de a reacţiona ale adolescenţilor. Aceştia fie se izolează, fie nu vor să mai asculte de părinţi, încep problemele cu şcoala. În familiile în care lucrurile au scăpat de sub control apar probleme cu drogurile, consumul de alcool. Uneori, se ajunge în situaţia în care părintele simte că a încercat aproape tot ce era de încercat şi, totuşi, nu sunt rezultate“, a spus Gabriela Mirela Ancuţa.
Specialiştii spun că se petrec schimbări şi în viaţa părinţilor, adică şi aceştia pot fi diferiţi pe parcursul creşterii copilului.
Astfel, dacă o mamă este bună pentru un copil de 0 – 3 ani, lucrurile pot sta diferit atunci când copilul este adolescent. În gestionarea problemelor, un rol important îl are şi adolescenţa părinţilor. „Parte din adolescenţa noastră iese cumva la iveală atunci când copiii noştri cresc. Dacă am avut o adolescenţă dificilă, este greu să gestionăm adolescenţa copilului nostru“, a precizat Gabriela Mirela Ancuţa.
Adaptaţi-vă metodele în funcţie de nevoile copilului!
Răbdarea, dragostea, o îmbrăţişare, o vorbă bună pot deschide uşi către sufletul adolescentului. Ca părinţi, trebuie să vă adaptaţi metodele în funcţie de nevoile copilului. Ascultaţi până la capăt ce are de spus înainte de a decide cum să reacționaţi. Fiţi deschişi să înțelegeţi ce este în sufletul lui. Nu vă lăsaţi copleșit emoțional de modul în care a ales să își manifeste frustrările.
După ce a trecut valul emoțiilor, reluaţi discuția cu copilul și lămuriţi ce anume l-a deranjat, căutând împreună soluțiile potrivite.
Încheiaţi discuția într-o notă pozitivă și amintiţi-i că sunteţi alături de el. Aveţi încredere că împreună puteți găsi soluții pentru orice situație. „Poate că uneori noi, ca părinţi, suntem depăşiţi şi avem momente în care nu mai reacţionăm aşa cum trebuie.
Dacă părintele reuşeşte să aibă o relaţie empatică, sinceră, cu copilul, acest lucru poate ajuta la soluţionarea problemelor. Altfel, lucrurile rămân nerezolvate, iar adolescentul are toate şansele să repete greşelile şi în relaţia cu copilul lui“, a spus Gabriela Mirela Ancuţa.
Dacă vi se pare că lupta e tot mai grea, iar rezultatele întârzie să apară, ar fi bine să apelaţi la sprijinul unui specialist. Un psiholog nu îl ajută doar pe adolescent să se echilibreze, dar şi pe dumneavoastră.
