Ce este oare mai sanatos decât un hohot sanatos de râs? Iar pentru a râde, orice scuza e buna, incepând cu o replica ironica despre persoane sau anumite situatii si pâna la clasicul banc. Doar ca râsul pare a fi ceva simplu si spontan mai mult pentru tineri decât pentru persoanele trecute de prima tinerete.
Potrivit unui studiu dat publicitatii de revista Focus Junior, adolescentii si persoanele tinere râd in medie de 400 de ore pe zi, in timp ce adultii de doar 18 ori. In plus, tinerii si adultii râd de lucruri diferite si intr-un mod diferit. De exemplu, la adulti, curba de „stingere“ a unui hohot de râs este brusca, altfel spus adultii se satura imediat sa auda tot mereu acelasi banc, in timp ce tinerii, daca anecdota a avut loc printre persoane de aceeasi vârsta cu ei, o repeta de mii de ori, coninuând a se amuza copios pe seama ei. Cel care a realizat un studiu despre comportamentul adultilor si al tinerilor la auzirea unei glume sau a unor replici comice este psihologul britanic Richard Wiseman, omul de stiinta in opinia caruia optimismul este adevarata esenta a norocului in viata. In opinia cercetatorului britanic, „unul dintre primele mecanisme care declanseaza râsul este transformarea unor circumstante inspaimântatoare sau care stârnesc teama in situatii comice“. Altfel spus, Wiseman sustine ca, de exemplu, fantoma este o fiinta care baga in sperieti pe oricine, indiferent daca este vorba de copii sau adulti. Daca insa devine „o brânza care se intinde pe pâine“, tremuratul se transforma in râs.
Bancurile aduc popularitate
Potrivit studiului lui Wiseman, a spune bancuri este o maniera ca oricare alta pentru a atrage simpatia celor din jur si pentru a ne face acceptati intr-un grup nou. Si având in vedere ca aceasta „comicitate“ nu este facuta doar din cuvinte si replici, cercetatorul a realizat „un laborator al râsului“, in care fiecare animal are un loc al sau intr-un clasament ideal al comicitatii. Pe podium avem de-a face cu o originala tripleta, care vede pe primul loc rata, urmata de musca si de vaca. Comicitatea bancurilor se bazeaza si pe factorii legati de provenienta geografica a celui care le povesteste. De exemplu, când in banc apare clasica tripleta „un oltean, un moldovean si un ardelean“, in glumele spuse in Oltenia, olteanul este mereu cel mai „smecher“, in celelalte insa, olteanul nostru apare mereu in rolul omului simplu, putin cam isteric si redus la minte si care nu este la curent cu ultimele „cuceriri“ ale stiintei. Adultii se distreaza mai ales pe seama bancurilor despre sex, pentru ca le apreciaza continutul si ironia, aspecte care, in opinia lui Wiseman, le scapa copiilor si nu le provoaca nici un amuzament. In bancurile pentru copiii in schimb, personajele luate „peste picior“ sunt, de obicei, profesorii si parintii, care reprezinta „autoritatea suprema“. Elementul de „ruptura“, clasicul Bula, are rolul imprevizibilului „pierde-vara“, capabil sa schimbe orice regula si sa se puna si de partea dreptatii, provocând hohote de râs. Altfel spus, Bula se transforma intr-un personaj mitic, rebel si cistigator, capabil sa ii razbune pe toti copiii „legati la mâini si la picioare“ de regulile impuse de adulti.
