Mult asteptata si laudata recorelare a pensiilor anuntata de guvern la firsitul anului 2001 s-a dovedit a fi o mare cacealma.
Nu beneficiaza de recorelare toate categoriile de pensionari si se esaloneaza pe trei ani, pina in 2004, urmarindu-se ca multi pensionari, din cauza sanatatii, sa nu mai primeasca nimic.
Doar o mica parte a beneficiat de o marire substantiala, restul de peste doua milioane de pensionari primind doar intre 50 si 80.000 de lei, echivalentul a 15 piini, 20 de oua sau 0,70 g carne.
Pensionarii trebuie sa faca azi fata repetatelor valuri de scumpiri, sa-si achite intretinerea, lumina , telefonul, taxele si impozitele tot mai mari.
Ce ramine din pensie pentru hrana, medicamente si alte mici nevoi, asta nu mai intereseaza pe nimeni.
Pensionarii sint prea neputinciosi sa mai protesteze, singura speranta care a ramas fiind Bunul Dumnezeu!
Presedintele Ion Iliescu, in septembrie 2001, i-a solicitat ministrului muncii si solidaritatii sociale, Marian Sirbu, ca recorelarea pensiilor sa se faca pe „baze reale“ pentru a se inlatura discrepantele dintre diferitele categorii de pensii.
In ianuarie 2002, in prima etapa, aproximativ 3,6 milioane de pensionari au primit in urma aplicarii recorelarii sume derizorii, care sfideaza calitatea vietii fiecarui pensionar.
Recorelarea prin procentele mici stabilite nu inlatura decit intr-o foarte mica masura diferentele dintre pensiile vechi si cele de dupa 1998, existind diferente de sute de mii de lei, desi cei in cauza au aceeasi vechime in munca si, in anumite cazuri, aceeasi functie si responsabilitate in perioada activa.
Evident, recorelarea din ianuarie 2002 nu vine in sprijinul milioanelor de pensionari, care dupa o viata de munca, dupa zeci de ani in care sistemul de pensii s-a bazat pe contributia lor, nu au nevoie de mila nimanui. Pensia nu este un act de caritate, ci un drept.
Statutul pensionarului nu este acela de asistat, ci acela de asigurat
Cita vreme s-a aflat in activitate, actualul pensionar a platit asigurarea, iar in momentul pensionarii asigurarea a devenit scadenta. Este absolut necesar ca in metodologia de recalculare a pensiilor pe care guvernul o va adopta in etapa a II-a din iulie 2002 sa se tina seama de necesitatea aducerii pensiilor de pina in 1996 la nivelul celor din 1999, pentru conditii egale de vechime, studii si functii.
Orice incercare de a culpabiliza pensionarii sau de a argumenta diferenta dintre pensiile calculate in prezent si cele de pina in 1996 este o mare diversiune, pentru ca puterea de cumparare a pensiilor din 1990 era atunci egala sau chiar mai mare decit a celor calculate pentru cei pensionati dupa 1997.
Declinul economic din Romania, cresterea exploziva si haotica a preturilor si serviciilor, precum si devalorizarea zilnica a monedei nationale au determinat scaderea dezastruoasa a veniturilor reale si a puterii de cumparare, aducind marea masa a pensionarilor in pragul disperarii si al imposibilitatii de a supravietui.
Batrinii reprezinta astazi categoria cea mai vulnerabila, cea mai defavorizata si cea mai lipsita de aparare.
De aceea, problema de importanta covirsitoare pentru cei pensionati pina in 1997 este asigurarea din pensia recorelata a unui venit de trai care sa le garanteze existenta si nu doar atit cit sa le prelungeasca agonia.
Problema protectiei sociale a pensionarilor trebuie sa fie organizata ca politica de stat atit la nivel central, cit si teritorial.
